I se spunea Grifonul - şi trataţi-l ca pe un personaj de reclamă. Gripen, avionul suedez, ar trebui să convingă Guvernul de la Bucureşti să-i dea "bun de decolare" din România. Pentru că argumentul militar capătă sprijin din flanc de la argumentul economic.

Suedezii vin cu un program denumit offset, cerut de Bucureşti, prin care producţia Grifonului, Gripen, va fi integrată în economia României. Industria aeronautică şi ramura energetică a economiei vor decola, dacă Gripen va deveni avionul forţelor armate româneşti, se laudă în engleză suedezii cu parteneri americani şi europeni.

Există însă un dacă... Dacă Guvernul va prefera Gripen - o decizie imposibil de anticipat, care are conotaţii financiare, economice şi politice. Iar concurentul lui Gripen este F16, un american celebru. Guvernul de la Bucureşti va decide şi în funcţie de sumele de plătit - va fi vorba despre miliarde de dolari în 10 ani. Cît, mai precis, va avea de plătit România? Top secret. "Nu putem face comentarii asupra preţului", spune Richard Smith, marketing director pentru Gripen International.

Este vorba, totuşi, de sute de milioane, chiar, în competiţia aripă la aripă. "Ceea ce pot spune este că am concurat direct cu F16, recent. Am oferit 48 de avioane Gripen care costau cu 600 de milioane de euro MAI PUŢIN decît 48 de F16. O mulţime de bani", a mai spus Smith.

Banii, însă, nu aduc fericirea forţelor armate. Calitatea, manevrabilitatea, puterea de foc şi costurile reduse de zbor - mai degrabă. Şi F16 şi Gripen dau din aripi, dar Guvernul României va pune în balanţă şi alte argumente: ce aparat e mai ieftin, cine oferă costurile de zbor şi întreţinere cele mai mici şi ce va avea de cîştigat economia românească. Întrebări - ţintă, pe care ambii concurenţi vor să le nimerească.

Până atunci, Mr. Smith recunoaşte: decizia va fi inclusiv politică. Bucureştiul vrea şi cu SUA, şi cu UE. Smith înţelege, la nici trei săptămâni după Summitul NATO, că e nevoie de un echilibru al puterilor.

Suedezii spun: în condiţii normale, un Guvern cu atâtea informaţii de la atâtea companii producătoare ar trebui să ia decizia încă din anul 2008. Pista e liberă.