Grupa H este o grupă karmică. Și în același timp, una carismatică. Mircea Lucescu se pregătește să revină la un Mondial american după mai bine de jumătate de veac. Din păcate, în fragmente seculare se măsoară și prezența tricolorilor la Cupa Mondială. Naționala României se poate întoarce după 28 de ani.

“Mircea Lucescu are o experiență uriașă” a spus Ralf Rangnick, selecționerul Austriei, imediat după tragerea la sorți de la Zurich. Elegant și cât se poate de tranșant. Exact în timp ce Il Luce traversa prin spatele său, înainte de interviul așteptat.

Era Transfermakt
Cu puține minute înainte românii răsuflaseră ușurați. Scăpați ca prin minune de balauri ca Franța, Spania și Germania. Evident, lista poate fi mult mai lungă pentru modesta câștigătoare a unei grupe din Liga C a Nations League. Modestă, dar complet transfigurată, după triumful de la Frankfurt.

Ralf Rangnik știe foarte bine ce spune. Însă nu a rostit numele unui jucător român. IL Luce este de fapt singura sa temere dintr-un motiv întemeiat. În universul haotic al fotbalului industrial ordinea este elementul cheie.

Iar Mircea Lucescu inspiră respect pentru că prezența sa înseamnă ordine, în primul rând. Una veritabilă, tocmai pentru că este complet dezbrăcată de interese, indiferent care ar fi textura lor. În rest, pentru un antrenor durificat înainte și de-a lungul erei Transfermarkt, cota de piață a Austriei, aproximativ 240 de milioane de euro, înseamnă prea puțin. Mai ales în spațiul Schengen.

Balauri și dragoni
Principalul semnal de alarmă vine însă de la “dragonii” de la Marea Adriatică. Dresați de balaurii mai mari din Liga A. 7-0 cu Germania și 5-2 cu Olanda au fost cu siguranță prea mult pentru ei. Descătușarea va fi dramatică. Mai ales că în acest caz, balansul valorilor de piață poate fi mult mai relevant. Bosnia și Herțegovina ajunge la 98 de milioane de euro, iar România, la 102 milioane.

Ce știm sigur, e că America poarta noroc tricolorilor. Fie că se numesc Mircea Lucescu și Cornel Dinu, sau Gică Hagi și Ilie Dumitrescu. S-a întâmplat în “groapa cu lei” de la Guadalajara în 1970, și la Pasadena în 1994, în cel mai frumos meci din istoria Cupei Mondiale. Poate fi din nou, într-unul dintre cele 16 orașe din Canada, SUA și Mexic, în mai puțin de doi ani.