Gustul pentru destinele violente

Deja e cliseistica scena in care eroul (sau, mai ales, eroina) parcurge singur o strada retrasa si apoi e agresat, violat, desfigurat, omorat. Europenii au mania destinului necrutator in filme. Ba chiar am ras cand am vazut prima oara celebrul „Amelie“, pentru ca stateam cu inima cat un purice asteptand finalul. Imi era ca nu cumva naiva si frumoasa eroina sa cada in vreo catacomba a destinului, construita, cu sadism, de regizor. Amelie scapa pana la urma. Se poate sa ma fi inselat, dar povestile in care firul se rupe brusc si explodeaza destine complet neprevazute incep sa capete stampila de made in Europe.

Citeste mai mult