In pofida riscului de a parea ca isi contrazic propriile politici anterioare, mai multe guverne au anuntat o revenire in forta a statului, printr-o relansare a investitiilor publice in infrastructura sau prin ajutoare masive pentru industrii cu forta de munca numeroasa, ca industria constructoare de automobile sau, in India, industria textila.
“Oamenii care nu au nici o vina pentru aceasta criza, dar care isi vor pierde locul de munca si li se vor diminua veniturile trebuie sa fie ajutati”, a spus inca din toamna directorul general al Biroului International pentru Munca (BIT), Juan Somavia. Dupa parerea sa, criza de pe piata muncii a aparut inainte de criza financiara, dat fiind ca “ponderea fortei de munca in produsul intern brut scade in numeroase tari”, obligandu-i pe salariati sa se indatoreze, in special pentru a-si achita cheltuielile cu locuinta.
Deocamdata, guvernele apeleaza la o gama de masuri utilizate si in trecut: prime sau reduceri fiscale pentru patronii care fac angajari de personal (Suedia, Marea Britanie, Japonia, SUA), reducerea sau reportul taxelor sociale patronale (Franta, Suedia, Germania) etc.
Aceste politici, care nu sunt coordonate intre diferitele state, incearca sa sparga cercul vicios al somajului, care determina o scadere a consumului, apoi a activitatii, alimentand si mai mult somajul, saracia, economia subterana si tensiunile sociale. Alte metode clasice in vreme de criza sunt cresterea numarului de contracte subventionate de stat (Franta), prelungirea termenului pe care se acorda indemnizatia de somaj, in vigoare in Statele Unite si Japonia si recomandata de Comisia Europeana celor 27 de state membre.



