Ani de zile, România a cumpărat armament și tehnică militară de la americani și de la alte state însă nu a primit de la acestea compensațiile aferente contractelor de achiziții. Este vorba de așa numitul offset, care presupune efectuarea de investiții de către statul vânzător în țara cumpărătorului în industria militară, prin participarea agenților economici locali la realizarea de echipamente, tehnică, tehnologie, materiale, produse ce fac obiectul contractului de achiziție, sau în industrii civile. Lege există încă din 2020 însă offset-ul nu a fost respectat mai niciodată de România, nici în cazul achiziției transportoarelor Piranha IIIC de la Mowag GmbH, a rachetelor AT Spike de la EuroSpike GmbH și nici a fregatelor. Acum, Cabinetul Orban dorește să schimbe legislația astfel încât acest lucru să nu se mai întâmple și România să nu mai piardă miliarde de dolari sau euro. Conform notei de fundamentare a unei OUG, elaborată de Ministerul Economiei, se instituie o normă derogatorie de la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu privire la regimul donațiilor aferente operațiunilor compensatorii referitoare la contractele de achiziții pentru nevoi de apărare, ordine publică și siguranță națională, în vederea deblocării în regim de urgență a acestui tip de donații, având în vedere că obiectul acestora are un caracter deosebit deoarece vizează domeniul apărării și protejarea interesele de securitate ale României. Contractele pentru nevoi de apărare, ordine publică și siguranță națională atribuite de un guvern altui guvern le sunt aplicabile prevederilor referitoare la operațiunile compensatorii. Măsura propusă vizează asigurarea intereselor esențiale ale siguranței României, raportat la prevederile articolului 346 din TFUE și ale Directivei 2009/81/CE, fără a fi interpretată într-un mod care subminează aplicarea corectă a directivei, se mai spune în documentul amintit.   Având în vedere calitatea României de stat membru NATO, cât și poziția geostrategică în zona Europei Centrale și de Sud-Est, precum și dinamica geopolitică a zonelor învecinate, se impune adecvarea cadrului normativ existent, pentru a permite realizarea capacităților de producție și/sau servicii pentru apărare și capacităților de producție și/sau servicii pentru apărare de interes strategic pentru securitatea națională, care să asigure în timp real necesitățile de înzestrare ale instituțiilor din cadrul forțelor sistemului național de apărare, în vederea apărării intereselor esențiale de securitate ale statului român.   Acest lucru presupune asigurarea necesităților de înzestrare ale instituțiilor din cadrul forțelor sistemului național de apărare raportat la evoluția tehnologică, cât și a securității lanțului de aprovizionare în timp real.   În acest sens se impune ca operațiunile compensatorii aferente contractelor de achiziție pentru nevoi de apărare, ordine publică și siguranță națională să se realizeze într-un interval cât mai scurt de timp în vedere asigurării necesarului de tehnică și mentenanță aferentă produselor achiziționate. Din acest motiv prin prezentul proiect se act normativ se propune completarea art. 1 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 189/2002 privind operațiunile compensatorii referitoare la contractele de achiziții pentru nevoi de apărare, ordine publică și siguranță națională cu un nou alineat care prevede că contractele care au ca obiect operațiunile compensatorii se negociază și se semnează concomitent cu contractul de achiziție.   În prezent urmare intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu completările ulterioare, cu privire la regimul donațiilor, prin care se reglementează aprobarea acestora prin hotărâre a Guvernului, precum și determinarea valorii de piață a acestora de către un evaluator, se îngreunează sau chiar se blochează donațiile în baza contractelor încheiate de contractanți cu structuri ale Ministerului Apărării Naționale, aferente operațiunilor compensatorii referitoare la contractele de achiziții pentru nevoi de apărare, ordine publică și siguranță națională atât din punct de vedere al duratei procedurilor necesar a fi parcurse cât și al imposibilității evaluării bunurilor care fac obiectul donației având în vedere natura și destinația acestora.   Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 189/2002 privind operațiunile compensatorii referitoare la contractele de achiziții pentru nevoi de apărare, ordine publică și siguranță națională, a unei norme derogatorii de la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu privire la regimul donațiilor aferente operațiunilor compensatorii referitoare la contractele de achiziții pentru nevoi de apărare, ordine publică și siguranță națională, în vederea deblocării în regim de urgență a acestui tip de donații, având în vedere că obiectul acestora are un caracter deosebit deoarece vizează domeniul apărării și protejarea interesele de securitate ale României. Astfel, în cazul în care operațiunile compensatorii directe și indirecte se realizează prin donații de bunuri mobile, indiferent de valoarea acesteia, făcute unei autorități/instituții publice din cadrul Forțelor Sistemului Național de Apărare, acestea se acceptă de către conducătorul autorității/instituției publice sau de către o persoană mandatată de acesta, în formă autentică, conform alin. (1) al art. 1011 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare.   În situația în care bunul sau bunurile care fac obiectul donației sunt destinate producției de produse militare, produse sensibile sau produse strategice, acestea se dau în condițiile legii, respectiv raportat la prevederile alin. (1) al art. 868 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, cu modificările și completările ulterioare, în administrarea unui operator autorizat din industria națională de apărare, stabilit de către donator și autoritatea contractantă, ori desemnat ca centru de mentenanță conform prevederilor art. 15 din Legea nr. 232/2016 privind industria națională de apărare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, sau a altor acte normative, în vederea realizării operațiunilor de producție, mentenanță și reparații ale produsului care face obiectul contractului de achiziție pentru care se realizează operațiunea de compensatorie.   Având în vedere faptul că legislația națională în domeniul TVA a fost armonizată cu acquis-ul comunitar în materie, care nu prevede posibilitatea optării de către statele membre pentru introducerea altor scutiri de TVA decât cele prevăzute de Directiva TVA. Astfel, scutirile de TVA prevăzute de Directiva TVA (Titlul IX) au fost transpuse în legislația națională prin art. 292-296 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, iar scutirea propusă spre reglementare prin prezentul proiect nu se regăsește printre operațiunile pentru care legislația națională și cea comunitară în domeniul TVA permit aplicarea unei scutiri de TVA. Prin urmare, regimul TVA aplicabil operațiunilor compensatorii reglementate de O.U.G. nr. 189/2002 se analizează de la caz la caz pentru fiecare tip de operațiune, conform legislației în vigoare.   Complementar cu măsura de alocare a unui procent de 2% din produsul intern brut al României către domeniul apărării, se impune amendarea cadrului normativ în sensul realizării operațiunilor compensatorii referitoare la contractele de achiziții pentru nevoi de apărare, ordine publică și siguranță națională atribuite de către un guvern altui guvern.   Astfel, menținerea actualului cadru normativ care nu permite realizarea operațiunilor compensatorii referitoare la contractele de achiziții pentru nevoi de apărare, ordine publică și siguranță națională atribuite de către un guvern altui guvern, nu este oportună raportat la necesitatea asigurării intereselor esențiale de securitate al Românei, având în vedere faptul că prin achiziționarea de echipamente/tehnologii pentru aceste domenii sunt cheltuite sume mari din fondurile alocate de la bugetul de stat, fără a avea ulterior posibilitatea de realizare a mentenanței și reparării acestora la nivel național, de asigurare a necesarului pentru acel tip de echipamnet/tehnologie și implicit de asigurare a securității lanțului de aprovizionare în timp real, aspect care vulnerabilizează forțele sistemului național de apărare.   Sens în care, având în vedere aspectele prezentate precum și raportat la prevederile Directivei 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE, care statuează la Articolul 13 intitulat Excluderi speciale de la aplicarea directivei, că: ”... directivă nu se aplică în următoarele cazuri: (f) contractele atribuite de un guvern unui alt guvern referitoare la: (i) furnizarea de echipamente militare sau echipamente sensibile; sau (ii) lucrări și servicii în legătură directă cu astfel de echipamente; sau (iii) lucrări și servicii special destinate unor scopuri militare, sau lucrări și servicii cu caracter sensibil;”, se impune modificarea art. 51 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 189/2002 privind operațiunile compensatorii referitoare la contractele de achiziții pentru nevoi de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 354/2003, cu modificările și completările ulterioare, în sensul eliminării contractelor atribuite de un guvern unui alt guvern din categoria acelor contracte unde nu pot fi realizate operațiuni compensatorii.   Măsura propusă are în vedere și Comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor - COM(2013) 542 - ”Către un sector al apărării și al securității mai competitiv și mai eficient”, - care este un document de politică care nu are caracter normativ, care nu produce efecte juridice, publicat de către Comisie atunci când dorește să își expună punctul de vedere asupra unui subiect de actualitate - , faptul că: ”Anumite contracte sunt excluse din domeniul de aplicare al directivei, întrucât aplicarea normelor prevăzute de aceasta nu ar fi adecvată în cazul lor. Acest lucru este valabil, în special, pentru programele de cooperare, care reprezintă un mijloc eficace de a favoriza consolidarea și competitivitatea pieței.   Cu toate acestea, alte excluderi specifice, și anume excluderea contractelor atribuite de un guvern unui alt guvern și a atribuirilor de contracte de achiziții publice reglementate de norme internaționale, ar putea fi interpretate într-un mod care subminează aplicarea corectă a directivei.”   Astfel, măsura propusă vizează asigurarea intereselor esențiale ale siguranței României, raportat la prevederile articolului 346 din TFUE și ale Directivei 2009/81/CE, fără a fi interpretată într-un mod care subminează aplicarea corectă a directivei.   Neadoptarea acestei măsuri în regim de urgență ar conduce la o ineficientă cheltuire a fondurilor alocate din bugetul de stat, în cazul unor contacte atribuite de un guvern altui guvern, fără a avea ulterior posibilitatea de realizare a mentenanței și reparării la nivel național a echipamentelor/tehnologiilor achiziționate, de asigurare a necesarului pentru acel tip de echipamnet/tehnologie și implicit de asigurare a securității lanțului de aprovizionare în timp real, aspect care vulnerabilizează instanțiile din cadrul forțelor sistemului național de apărare în apărarea intereselor esențiale de securitate ale României.   Neadoptarea imediată a acestor măsuri generează disfuncționalități majore cu efecte negative asupra derulării contractelor, aferente operațiunilor compensatorii referitoare la contractele de achiziții pentru nevoi de apărare, ordine publică și siguranță națională precum și pierderea beneficiilor de care Autoritatea contractantă, sens în care constatând necesitatea și urgența reglementării unor situații care, datorită circumstanțelor excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri a interesului Armatei României și capacității de înzestrare a acesteia, se impune adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență, se spune în nota de fundamentare.   Model românesc vs. model polonez   În urmă cu trei ani, The Defense Security Cooperation Agency a anunţat că România a solicitat vânzarea a şapte sisteme Patriot împreună cu echipamentul de comunicaţii, instrumente şi echipamente de testare, echipamente de suport, generatoare, documentaţie tehnică, echipamente de antrenament, piese de schimb, instruirea personalului, servicii de suport tehnic şi logistic. Valoarea totală a programului a fost de 3,9 miliarde de dolari iar principalii contractori au fost Raytheon Corporation din Andover, Massachusetts, şi Lockheed-Martin din Dallas, Texas. Planul României a exclus însă acordul de compensare, conform www.rumaniamilitary.ro. În schimb, polonezii, angrenați și ei la vremea respectivă într-o procedură de achziție a unor sisteme Patriot, au plătit  8 miliarde de dolari pe rachete dar au avut și un acord de compensare ce impunea ca peste 50% din valoarea contractului să provină din industria internă. “Acordul de compensare polonez, fără vreo intenție de a schimba acest lucru, impune ca peste 50% din valoarea contractului să provină din industria internă și acest lucru ar fi posibil numai dacă industria primește un transfer de tehnologie, începând cu rachetele și terminând cu radarele. Toate sunt incluse în prețul contractului și rămân în sfera de responsabilitate a furnizorului, Raytheon, garantat de guvernul SUA. România, chiar dacă industria de apărare internă este destul de impresionantă, a renunțat la offset. Reprezentanții industriei de armament din România condamnă acest lucru însă guvernul a decis că, astfel, achizițiile ar fi mai rapide și mai ieftine. Acesta este un calcul logic, deoarece stabilirea capacității industriale de co-fabricare a armamentului avansat necesită timp suplimentar și este, fără îndoială, costisitoare – offsetul trebuie să fie cumpărat și nu este oferit gratuit de nimeni”, a scris atunci www.rumaniamilitary.ro.     Corvete blocate   Programul de înzestrare pentru forțele navale prevede achiziția a patru corvete și achiziția de muniții și a suportului logistic inițial aferent navelor (pentru primii doi ani de la livrarea fiecărei nave). Corvetele vor fi capabile să execute misiuni în următoarele domenii de luptă: împotriva amenințărilor aeriene, a navelor de suprafață, a amenințărilor submarine, împotriva războiului electronic precum și pentru foc la litoral. Procedura specifică de achiziție pentru produsul ”Corvetă multifuncțională” a fost inițiată în 1 martie 2018 în baza HG 48/2018. Construcția și dotarea navelor se va realiza într-un șantier naval din România. În cadrul operațiunilor compensatorii este inclusă și modernizarea fregatelor T22R cu un sistem de luptă similar cu cel al corvetelor. Raportul procedurii specifice a fost aprobat la 1 iulie 2019, iar în data de 2 iulie 2019, Romtehnica a transmis ofertanților comunicările privind rezultatul procedurii. Câștigătorul procedurii de atribuire a fost declarat Asocierea NAVAL Group cu Șantier Naval Constanța cu o ofertă de 1,2 miliarde de euro, fără TVA (fără a fi incluse munițiile). Damen Schelde Naval Shipbuilding a depus, în data de 9 iulie 2019, la Tribunalul București, o contestație prin care solicită anularea procedurii specifice, precum și o plângere la Curtea de Apel împotriva Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor nr. 1029 referitoare la procedura specifică. Procesul la Curtea de Apel București a fost suspendat, așteptându-se soluționarea cauzei la Tribunalul București, care, în data de 8 octombrie 2019, a respins acțiunea Damen, dând câștig de cauză autorității contractante.   Probleme cu Piranha   Totodată, în cadrul programelor de înzestrare pentru forțele terestre, prioritare sunt următoarele programe: transportor blindat pentru trupe 8x8 (TBT 8x8) Piranha 5; transportor blindat pentru trupe 8x8 Piranha III C; platforme de transport multifuncționale pe roți; sistem lansator multiplu de rachete cu bătaie mare – HIMARS; mașina de luptă a infanteriei pe șenile și modernizarea mașinii de luptă a infanteriei MLI 84 M. În 2018, a fost semnat un acord și contractul subsecvent nr. 1 cu GDELS-Mowag (General Dynamics European Land Systems – Mowag GmbH) privind achiziția, atât a 227 transportatoare 8x8 Piranha 5 și a derivatelor aferente, termenul de livrare fiind până în 2023, cât și a suportului logistic iniția. Conform prevederilor contractuale, livrarea primelor 36 produse (30 TBT 8x8 Piranha 5 Armoured Personnel Carrier 30 și 6 derivate pe platforma Pirranha 5 – puncte mobile de comandă) trebuia să se realizeze în 12 luni de la semnarea contractului subsecvent nr. 1, respectiv până la data 12 ianuarie 2019. În data de 28 martie, GDELS Mowag a fost notificată că este în întârziere, începând cu data de 13 ianuarie 2019, privind livrarea primelor 36 de produse, iar în data de 26 septembrie, autoritatea contractantă a dispus măsuri, prin Romtehnica, pentru emiterea facturilor de penalități pentru întârzierea livrării produselor.