În documentul prezentat de Profit.ro și care anunța, inclusiv prin modul în care va fi modificat Codul Muncii, o intenție confirmată ulterior de ministerul de resort era indicat, printre altele, că o persoană care lucrează prin teleworking va fi definită ca “orice persoană care lucrează de la distanță folosind tehnologia informației, în cadrul unui contract de muncă în care activitatea care ar putea fi efectuată și la sediul/spațiile angajatorului, este efectuată în mod regulat în afara sediului/spațiilor respective”. Persoanele care vor lucra în regim de teleworking ar urma să beneficieze de aceleași drepturi, garantate prin legislația și prin contractele colective aplicabile, ca și persoanele similare care prestează activități în sediul angajatorului. Angajatorul va fi răspunzător pentru luarea masurilor necesare, în special în ceea ce privește software-ul, pentru a asigura protecția datelor utilizate și prelucrate de persoana care lucrează în regim de teleworking în scop profesional.
Și astăzi există persoane care practică legal un astfel de job (fiind plătite pe drepturi de autor sau ca PFA etc), însă miza pare a fi una nu atât a legalizării, cât a impozitării acestora, mai ales a persoanelor care lucrează din România pentru companii cu sediul în alte state. Într-o analiză pe tema telemuncii, în care precizează că nu are detalii cu privire la conținutul actului normativ pregătit la nivelul Guvernului (detalii incluse însă în articolul Profit.ro), Matei Varachiu, avocat colaborator PeliFilip, arată în ce context mai larg se dorește implementarea telemuncii, precum și ce presupune aceasta, în special față de actuala reglementare a muncii la domiciliu.
