Intamplarea face ca intrebarea sa fi venit in contextul unui eveniment dedicat (marilor) agentii media din Romania, la care, in calitatea mea de “spender”, eram mai mult un pur observator. Evident ca m-am intrebat imediat care era scopul intrebarii: oare persoana cu pricina dorea sa faca o vanzare, se pozitiona inteligent sau, pur si simplu, se interesa sincer de ceea ce gandesc caposii de clienti sau cum ar putea sa-si imbunatateasca abordarea. Mi-am dat seama, apoi, ca intrebarea venea din partea unei agentii relativ mici, noua pe piata, care incearca sa-si construiasca un nume si sa-si mareasca un portofoliu... Iata, deci, sansa ca intelepciunea cu care aveam sa imi pregatesc raspunsul sa nu se piarda in eter, ci chiar sa fie receptata si, poate, folosita. Am raspuns ca “nu mai stiu”. Incercasem atatea variante de colaborare si “crescut impreuna”, de la vorbit frumos si muzical, apeland la toate metodele de negociere cunoscute, pana la tipat si boscorodit, pentru ca brieful nu a fost citit, sau daca a fost, nu a fost inteles, incat in capul meu era o contradictie atroce in alaturarea “agentia perfecta”. Sigur, este proverbiala munca din agentie, orele tarzii din noapte, prima vizionare a copilului personal la varsta de trei ani, micile frecusuri de zi cu zi dintre account si dtp-ist, toate facute in scopul satisfacerii “tiranului”, aka clientului, care de cele mai multe ori “nici nu a inteles nimic”
Din experienta personala stiu ca agentii “perfecte” nu exista sau, daca au existat, au murit fix in urmatoarele cinci minute de la inceputul asumarii statutului de perfectiune. Exista, insa, agentii “aproape perfecte”, care au incercat si au reusit sa imi ia din griji si nu sa-mi dea batai suplimentare de cap, sa-si faca treaba ca si cand “accountul” si “creativul” sunt actionari majoritari in agentie, sa raspunda la telefon la ora 2.00 in duminica dinaintea lansarii, sa negocieze spatii media, presupunand ca stim diferenta intre rate-card si net, sa caute 40 de copii pierduti la un eveniment si, in general, sa-mi aduca un confort mental cand peste 120.000 de oameni au navalit in piata principala la acelasi eveniment Cum s-ar putea ajunge mai aproape de perfectiune? Cred ca ar fi relativ simplu, daca s-ar urma un mic exercitiu indicat-cantat de Shirley Bassey - “Hey, big spender! Spend a little time with me!”. Adica, nu ar fi rau ca, in toata agitatia caracteristica agentiilor, sa se gaseasca in primul rand timp pentru intelegerea clientilor si gasirea unor variante care sa raspunda nevoilor lor de business si asta inainte de a viziona a cincea varianta de strategie. Promitem, in schimb, sa ne hotaram mai rapid ce ruta creativa alegem, ce scenariu media ne surade si, in general, sa schimbam rapid informatii si decizii. Altfel, tare ma tem ca vom canta cu Amy Winehouse “Back to black”.
