Plasarea banilor în conturi din străinătate, mai ales în paradisuri fiscale, ca şi optimizarea profiturilor, sunt operațiuni tot mai anevoioase şi mai puţin rentabile. Schimbările radicale ale impozitării, impuse de OECD, SUA şi UE, forţează România să se integreze în trendul global. Deşi, deocamdată, modificările sunt puţin vizibile, miza albirii veniturilor şi profiturilor a crescut, în ultimii ani, din cauza crizei. Statele sunt într-o goană contra cronometru pentru întărirea bugetelor publice, iar primele luate la ţintă sunt paradisurile fiscale. Însă cel puţin la fel de importantă este cooperarea între autorităţile fiscale din toată lumea, care semnează acorduri după acorduri pentru transparenţă fiscală. În România s-au făcut mişcări semnificative în ultimul an. În martie 2013, a fost înfiinţată Direcţia de Informaţii Fiscale, un birou de legătură cu alte state. După ce în vară ANAF a aderat la Forumul de Transparenţă şi Schimburi de Informaţii Fiscale al OECD, în decembrie, a fost votată în Parlament legea de participare a României ca membru în structura internaţională.
Prin acest demers, OECD va sprijini Ministerul Finanţelor şi ANAF să coopereze cu cât mai multe jurisdicţii fiscale şi să intre într-o reţea extinsă de acorduri de schimburi de informaţii pe care să le pună şi în practică. Deja, România este în negocieri cu mai multe paradisuri fiscale, cum ar fi Jersey, Insula Man, Gibraltar şi Guernsey, şi are peste 80 de tratate de evitare a dublei impuneri. Evident că statutul de membru al UE înseamnă automat că toate acordurile negociate la nivel european se aplică şi în România, iar colaborarea cu celelalte ţări UE este strânsă.
