Incertitudinea predomină în Ucraina, cu o zi înainte de alegerile prezidenţiale

În pofida faptului că, dintre cei 18 candidaţi aflaţi  în cursa pentru primul tur de scrutin de duminică, liderul opoziţiei proruse, Viktor Ianukovici, pare cel mai bine plasat pentru a-şi lua revanşa în faţa foştilor adversari din timpul Revoluţiei Portocalii din 2004 (preşedintele în exerciţiu, Viktor Iuşcenko, şi premierul Iulia Timoşenko), este mai puţin clar ce va urma.

Fără a exclude o surpriză din partea unui candidat mai puţin vizibil, precum fostul bancher Serghei Tighipko, majoritatea experţilor şi sondajelor se aşteaptă la un al doilea tur între Ianukovici şi Timoşenko. Dar rezultatul acestuia, care ar avea loc la 7 februarie, pare nesigur.

În afara numărului ridicat al alegătorilor indecişi (estimat la aproximativ 20% din electorat), analiştii subliniază că luptătoarea Timoşenko poate recupera avansul în faţa adversarului său încheind alianţe cu candidaţii ieşiţi din cursă, pentru a încerca să obţină voturile acestora, mizând în acest sens pe binecunoscutele sale talente de orator.

Potrivit unui sondaj realizat la începutul lui ianuarie de Institutul internaţional de sociologie din Kiev, Ianukovici ar obţine 39% din voturi în primul tur şi Timoşenko 23%. În schimb, jocurile par definitiv făcute în ceea ce-l priveşte şeful statului în exerciţiu, Viktor Iuşcenko, al cărui mandat a dezamăgit profound poporul ucrainean.

Oricare ar fi învingătorul, el va avea sarcina grea de a reface o ţară înghenuncheată practic de criza economică (Kievul se află de mai bine de un an sub susţinerea financiară a Fondului Monetar Internaţional) şi care pare doborâtă de dificultăţile sociale şi de a restabili credibilitatea Ucrainei.

Viitorul preşedinte va trebui, de asemenea, să recâştige încrederea ucrainenilor, dezamăgiţi de politică, după cinci ani de la imensele speranţe provocate de Revoluţia Portocalie.

"Toate revoluţiile dezamăgesc, dar cea din Ucraina a făcut-o mai mult decât majoritatea", spune Andrew Wilson, analist la European Council on Foreign Relations, un institut de analiză din Bruxelles.

Ianukovici, pe care mulţi îl vedeau deja condamnat la moarte politică după răsunătorul eşec din 2004 – declarat iniţial învingător, el şi-a văzut victoria invalidată pentru fraude – a mizat din plin pe acest factor în timpul campaniei electorale, cerându-le ucrainenilor să condamne fără rezerve "această putere care a fost incapabilă să conducă eficient ţara".

Dar toate acestea îi împiedică pe ucraineni să viseze. "Nivelul aşteptărilor legate de rezultatul scrutinului este uimitor de scăzut. Există riscul ca încrederea acordată viitorului învingător să atingă cel mai scăzut nivel, atât în cantitate, cât şi în calitate. Nimeni nu aşteaptă nimic de la nimeni. Întrebarea 'pentru ce? a fost definitiv înlocuită cu 'În numele a ce?'", scrie cu îngrijorare revista Zerkalo Nedeli.

În plus, ţara rămâne împărţită între aspiraţiile proeuropene şi proatlantiste şi acelea tradiţional rusofile, din cauza apropierii culturale, istorice şi geografice de Rusia.

La rândul său, Uniunea Europeană visează să vadă Ucraina stabilizată politic, în speranţa de a rezolva divergenţele energetice ce au la bază de poziţia strategică de ţară de tranzit pentru gaze şi petrol.