Infrastructura triplează durata distribuţiei medicamentelor

La aceasta se adaugă, cel puţin în ultimii ani, aglomeraţia din marile oraşe, care a determinat distribuitorii să caute diverse strategii de adaptare care să le permită aprovizionarea farmaciilor. “Starea proastă a infrastructurii aduce două inconveniente majore: unul este reprezentat de termenele de livrare, care s-au dublat şi triplat, şi, al doilea inconvenient, costurile de întreţinere ale flotelor de maşini au crescut de patru-cinci ori în ultimii doi ani”, a declarat pentru Business Standard Viorel Vasile, preşedintele Asociaţiei Distribuitorilor de Medicamente din România (APMR). Potrivit statisticilor asociaţiei distribuitorilor, termenul de livrare al medicamentelor pe distanţe situate în afara oraşelor este la noi uneori şi de două ori mai mare faţă de distanţe similare în străinătate, la care se adaugă o uzură mult mai ridicată a flotelor.

Cele două elemente conduc la costuri de două-trei ori mai mari în afara localităţilor.

În interiorul localităţilor, infrastructura depăşită de creşterea parcului auto face ca întârzierile să fie şi mai mari.

“În localităţile mari precum Bucureşti, Cluj-Napoca, Braşov, Timişoara, termenele de distribuţie către farmacii şi spitale în ultimii un an şi jumătate-doi ani au crescut de trei-patru ori. Dacă înainte ne permiteam de două ori pe zi un traseu, acum este numai unul pe zi, cu 20-30 de farmacii pe maşină. Uzura este uriaşă, astfel încât costurile de service au crescut foarte mult”, explică Viorel Vasile. Potrivit acestuia, costurile totale cu flotele, care însumează consumul de carburant şi uzura s-au mărit de patru-cinci ori în ultimii ani. Costurile distribuitorilor de medicamente din străinătate reprezintă 40-50% din costurile distribuitorilor români, arată evaluările APMR, rezultat la care contribuie şi o reţea supradimensionată de depozite. Nivelul ridicat al cheltuielilor cu distribuţia este unul dintre aspectele piaţei locale care l-au surprins şi pe noul country manager al GlaxoSmithKline, Patrick Desbiens, care a preluat în acest an sucursala locală a producătorului britanic. “Un element care a fost foarte surprinzător pentru mine este faptul că, numai din cauza infrastructurii ţării, costul distribuţiei în această ţară este mult mai mare”, a spus Desbiens.

Pentru a asigura livrarea medicamentelor în timp util, distribuitorii au nevoie în România de mult mai multe depozite decât în statele dezvoltate. Dacă o ţară de dimensiunile Germaniei, care are cea mai dezvoltată piaţă farmaceutică din Europa, poate fi acoperită de un distribuitor de medicamente cu nu mai mult de cinci depozite, în România, o ţară mult mai mică, distribuitorii au un număr dublu. “Numărul depozitelor e legat tot de infrastructură. Dacă în state din vestul Europei maşina a ieşit din depozit, merge pe autostradă şi termenele de livrare şi uzura sunt mult mai mici, la noi nu poţi avea cinci depozite, pentru că maşina ar ajunge abia seara la distribuitorul final. Pentru distribuitorii mari e de zece depozite, disipate în toată ţara”, spune Vasile.

Banii de la CNAS, o altă problemă

Potrivit lui Dragoş Pop, director general al distribuitorului ADM Farm, chiar dacă costurile distribuitorilor cu infrastructura sunt ridicate, problema cea mai arzătoare este cea a banilor de la Casă. Sărăcia bugetului Casei din acest an, pe fondul crizei economice, a obligat Ministerul Sănătăţii să prelungească termenele de plată ale facturilor farmaciilor şi implicit ale distribuitorilor la 180 de zile, iar banii sunt luaţi din credite de angajament în contul bugetului de anul viitor, ceea ce face ca distribuitorii să vadă banii în conturi abia în aprilie 2010.