Kamprad s-a nascut intr-o mica ferma numita Elmtaryd, in apropierea localitatii Agunnaryd. Adaugate la initialele numelui sau, primele litere ale celor doua localitati vor da numele IKEA, cunoscut astazi in intreaga lume.
Prima afacere a fost vanzarea, bucata cu bucata, a cutiilor de chibrituri cumparate angro si foarte ieftin din Stockholm. Chibriturile erau revandute vecinilor, la un pret mai mic decat al pietei, dar tot produceau profit. De la chibrituri, Kamprad a trecut la comertul cu peste, cu decoratiuni de Craciun, seminte, pixuri si creioane.
Cand a implinit 17 ani, a primit de la tatal sau o suma de bani, ca recompensa pentru rezultatele obtinute la scoala.
Cu acesti bani, a inceput afacerea care a devenit, ulterior, IKEA. Initial, magazinul pe care il detinea nu vindea mobilier. Abia dupa patru ani, a inceput un parteneriat cu fabricile de mobila din zona. Primul catalog IKEA a aparut in 1951. Pentru ca suferea de dislexie, o afectiune care genereaza dificultati de memorare, Kamprad a ales sa denumeasca produsele firmei cu nume simple, cu sonoritati suedeze, si nu folosind coduri numerice.
Din 1976, fondatorul IKEA locuieste in Elvetia.
Kamprad este recunoscut pentru stilul simplu de viata si pentru modestia sa, care il fac, printre bogatii lumii, un original. Conduce un Volvo vechi de 15 ani, zboara la clasa economic, traverseaza strada pentru a-si lua un suc mai ieftin de la un magazin, decat de la hotelul unde e cazat. De asemenea, isi incurajeaza angajatii sa scrie pe ambele fete ale colii de hartie. Nu ezita sa ia o masa ieftina la IKEA, sa foloseasca cupoanele de reduceri pentru pensionari, cumpara cadouri mai ieftine la reducerile de dupa Craciun, iar despre vila sa din Elvetia se spune ca este mobilata, in mare parte, cu produse din firma proprie.
Totusi, fondatorul IKEA a condus ani buni un Porsche, detine o vila ele
ganta in Elvetia, o podgorie in Provence, Franta, si terenuri intinse in Suedia, informatii care mai nuanteaza imaginea de modestie reala, dar si promovata astfel, a fondatorului IKEA.
Desi, in general, o persoana rezervata in media, Ingvar Kamprad a publicat, in 1976, “Testamentul unui comerciant de mobila”, in care expune conceptul de retail care sta la baza IKEA. Impreuna cu un jurnalist suedez, a mai publicat “Povestea IKEA”, un material autobiografic, in care descrie filosofia sa de viata, cu realizarile si provocarile sale. Kamprad a avut probleme legate de alcool, pe care le-a depasit. In 1942, Kamprad s-a alaturat miscarii naziste, dar acest lucru a fost facut public abia in 1994, odata cu publicarea scrisorilor personale ale activistului fascist Per Engdahl. Dupa ce acest lucru a fost de notorietate, fondatorul IKEA a precizat ca o considera cea mai mare greseala a vietii sale si le-a trimis scrisori de scuze tuturor angajatilor IKEA de descendenta evreiasca.
Conform saptamanalului suedez de afaceri Veckans Affarer, Kamprad ar fi cel mai bogat om din lume, inaintea lui Bill Gates. Aprecierea porneste de la faptul ca omul de afaceri detine intreaga companie. Acest lucru a fost infirmat de familia Kamprad, pe fondul faptului ca cea mai mare parte a detinerii a fost transferata catre Stichting INGKA Foundation si INGKA Holding, ceea ce ii confera lui Kamprad un control limitat. Kamprad este presedintele fundatiei. Inregistrata in Olanda, Stichting INGKA Foundation detine INGKA Holding, compania-mama pentru magazinele IKEA din intreaga lume. Exista voci care sustin ca fundatia are scopul de a evita impozitarea si o eventuala preluare a IKEA.
Fondatorul IKEA are 40 de furnizori in Romania, pe care ii viziteaza cu o periodicitate de cinci ani. Cu unii dintre ei colaboreaza din anii ‘60. Ultima vizita in Romania a fost in februarie 2007. Conform unui interviu realizat cu Kamprad, in februarie, de Evenimentul zilei, acesta mentioneaza ca a trebuit sa dea in franciza magazinul din Romania, din cauza multitudinii proiectelor pe care le au. De asemenea, isi aminteste de prima vizita a sa din Romania, in iarna anului 1985, de frigul pe care l-a indurat intr-un hotel brasovean, de meniul de la restaurant, bogat numai pe hartie, si de faptul ca a mancat numai ce adusese din Suedia, de-acasa, insotitorul sau.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
