Conduceti o casa de avocatura specializata pe o nisa de practica, aceea a retrocedarilor. Cariera Dumneavoastra pe aceasta zona este una prodigoioasa si incununata de succese rasunatoare. Va rugam sa faceti o trecere in revista a catorva dintre ele.   In avocatura, confidentialitatea este obligatorie astfel incat nu pot vorbi despre rasunatoarele succese. Pot sa va confirm ca intr-adevar, in timp am solutionat foarte multe dosare inca de pe vremea in care cererile de revendicare erau refuzate de instante cand mergeai sa le inregistrezi. In acest an Societatea Chereches & Chereches a solutionat 160 de dosare cu succes. Este adevarat ca au fost incepute cu mult timp in urma, insa in fiecare an roadele muncii grele apar.   De ce credeti ca volumul enorm de mare de dosare pe aceasta zona, a retrocedarilor, nu a inspirat si casele de avocatura mari, de zeci de avocati din Romania sa acceseze aceasta arie de practica? Este volumul de munca pe un dosar un impediment, sau poate faptul ca rezultatele vin uneori dupa multi ani, iar avocatii romani s-au obisnuit cu “onorariul de succes” care ajunge repede in conturi? Care este durata media de viata in instanta a unui dosar pe retrocedari, pana la solutia definitva si irevocabila?   Toate marile case de avocatura au avut si au dosare de retrocedari, insa nu sunt strict specializate ca noi, iar motivul nu este ajungerea “onorariu de succes” in conturi repede, pentru ca au suficiente resurse sa reziste in timp, pana la incasarea onorariilor. Eu cred ca fiind vorba de valori foarte mari, responsabilitatea este pe masura si trebuie mentinut controlul extrem de strict asupra fiecarui dosar; lucru care este posibil numai intr-o societate restransa unde o persoana sa poata controla absolut totul, cum fac eu. Daca era altfel as fi creat eu o firma mult mai mare, avand cereri foarte multe pe care am fost nevoita sa le refuz.   Articolul integral pe LEGALMARKETING