Agricultura românească este privită deocamdată cu multă rezervă de către autorități. Aproape că nici una nu omite să invoce divinitatea atunci când o în­trebi care va fi evolu­ția acestui sector în anul ce va urma. „Sper să nu mai avem secetă în 2013“, declară însuși ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin, cu gândul, evident, la anul secetos care s‑a încheiat și care a distrus producția agricolă, trăgând în jos întreaga economie românească. Prognoza de creștere economică pentru 2012 a scăzut de la 0,8%, cât se estima în vară, la 0,5% în noiembrie, potrivit analizei Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), iar evoluția agriculturii a fost unul dintre principalele motive. Dar cifrele nu fac decât să confirme ceea ce există în teritoriu. Numai producția de miere a scăzut cu mai mult de jumătate anul acesta, față de 2011, din cauza secetei care a afectat culturile de rapiță, floarea‑soarelui și salcâm. Producția abia a ajuns la 10.000 de tone, comparativ cu 22.000 de tone în 2011. Deși prețul mierii a crescut cu aproape 15% la raft, producătorii au ieșit în pierdere, pentru că el nu acoperă toate cheltuielile, iar despre o altă majorare a prețului nici nu poate fi vorba, câtă vreme românii nu sunt mari consumatori de miere. N‑ar fi exclus să asistăm, și în 2013, la o invadare a mierii de import, spun specialiștii (în special a celor fără taxe, provenite din China sau Argentina). România importă anual aproape 1.000 de tone de miere, adică 10% din consumul mediu anual, potrivit datelor Asociației Crescătorilor de Albine din România (ACAR). Ce facem însă până la vară, când vom vedea dacă divinitatea se va îndura sau nu de noi?


IANUARIE CONFUZ. Știm de câteva luni bune că anul 2013 vine cu scadențe care pun în dificultate calculele bugetare. Numai gândul că va trebui să plătim 5,1 mld. euro către Fondul Monetar Internațional (FMI), în contul împrumuturilor de până acum, provoacă fiori autorităților. „Cred că din punctul de vedere al impactului bugetar anul 2013 va fi extrem de dificil“, spune Daniel Constantin. Dar sectorul agricol depinde în mare măsură nu numai de bugetul intern (care nu fusese adoptat până la închiderea ediției), ci și de bugetul pentru agricultură prevăzut în Politica Agricolă Comună pentru intervalul 2014–2020 (PAC). Aici dezbaterile – întârziate de refuzul Franței de a accepta reducerea cheltuielilor pentru subvenții și credite agricole, ea fiind cel mai mare beneficiar al subvențiilor agricole UE (40% din total) – vor mai continua și în prima parte a anului 2013. „Următoarele săptămâni vor fi cruciale“, a declarat Herman Van Rompuy, președintele Consiliului European, imediat după adoptarea bugetului UE pentru 2013 (de aproximativ 133 mld. euro). La rândul său, cancelarul Austriei, Werner Faymann, spune că nu există garanția găsirii unei soluții în luna ianuarie în privința acestui buget. Cu toate acestea, pentru ca la 1 ianuarie 2014 să poată fi aplicată reforma PAC, este necesar ca până la sfârșitul lui 2013 să fie aprobate regulamentele și actele de punere în aplicare.


Bugetul propus de președintele Consiliului pentru următorii șapte ani este cu circa 75 mld. euro mai mic decât varianta CE; pentru România, acest lucru ar însemna o reducere de 25 mld. euro a cotei alocate agriculturii. „Dacă în perioada financiară 2007–2013 sumele pe care le‑am avut la dispoziţie pe dezvoltare rurală au fost de 8,1 mld. euro, pe actuala propunere avem o scădere de 770 mil. euro. Cred că este încă nevoie de finanţare pe Programul de Dezvoltare Rurală, pentru că există foarte multe investiţii care trebuie făcute“, menționează ministrul român al Agriculturii. Prin urmare, va fi foarte important cum vor fi cheltuite aceste fonduri europene. În opinia secretarului de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Regionale (MADR), Achim Irimescu, „agricultura va fi în măsură să evolueze foarte bine și să se bucure de o creștere a gradului de competitivitate în raport cu celelalte țări membre ale UE dacă România va reuși să obțină aproximativ 21 mld. euro din fonduri europene“. În opinia MADR, contractarea fondurilor europene pe dezvoltare rurală a funcționat relativ bine în România, sumele plătite beneficiarilor prin PNDR depășind 4,3 mld. euro, bani rambursați de către Comisia Europeană, în timp ce gradul de contractare a atins 70%.


SUBVENȚII (ÎNCĂ) DIFERENȚIATE. Una dintre marile probleme cu care se confruntă agricultorii români sunt subvențiile pe hectarul de teren agricol, cota lor ajungând anul acesta la 106 euro. Este mult sub media comunitară, de 270 de euro la hectar, însă pentru bugetul următor Comisia va propune o creștere în cazul României (180 de euro la hectar în 2016). „Nu se va ajunge probabil în această perioadă bugetară la o egalizare a acestor subvenții“, ține să precizeze comisarul european Dacian Cioloș, explicând că există două motive clare. În primul rând, sunt comisii de producție diferite de la un stat membru la altul (în unele cazuri această diferență există chiar de la o regiune la alta). Al doilea motiv este că între statele membre alocările financiare totale din bugetul comunitar trebuie să țină cont de anumite echilibre. „Deci orice creștere a alocării financiare pentru un stat în PAC ar însemna diminuări în alte politici comunitare, cum ar fi coeziunea. Și atunci va trebui să ținem cont și de acest lucru. Vom căuta toate mecanismele flexibile pentru ca producătorii să fie cât mai puțin afectați“, spune Dacian Cioloș. Un singur lucru a mai ținut să precizeze comisarul, și anume faptul că, atunci când vorbim de alocarea financiară, „nu trebuie să ne gândim doar la subvenții, care sunt importante și sunt esențiale, și tocmai de aceea eu m‑am bătut pentru menținerea lor și pentru menținerea unor alocări financiare importante“. Investițiile în modernizarea agriculturii sunt la fel de importante. „Dacă am crește foarte mult subvenția pentru agricultorii din România și n‑am mai acorda aproape deloc susținere financiară (acel 40-60% cofinanțare pentru proiecte de achiziții de utilaje, construcții de unități de procesare sau pentru instalarea tinerilor fermieri), eu cred că agricultorii din România ar fi clar sub presiunea competitivității agricultorilor din UE, unde aceste investiții s‑au făcut deja“, declara Dacian Cioloș în cadrul unui seminar pe tema agriculturii. „Din toate in­dustriile UE, veniturile provenite de la agricultori sunt printre cele mai mici. În același timp, fermierii sunt obligați să respecte normele europene, care sunt printre cele mai stricte din lume, legate de securitatea alimentară, asistența animalelor și protecția mediului înconjurător. Din acest motiv, am decis să menținem sistemul plăților directe în viitoarea politică agricolă comună, cu diferența că noul sistem va fi concentrat mai mult pe fermierii activi“, declara Dacian Cioloș. Un studiu recent realizat de Institutul European din România, intitulat „Reforma Politicii Agricole Comune în contextul perspectivei bugetare post 2013“, arată că suprafața de referință pentru plăți directe în România va fi de 9.720.864 ha după 2013, cu 11,5% mai mare decât în legislația actuală. Pachetul financiar al României pentru 2007–2013 este de 13,5 miliarde de euro, din care 8,5 miliarde de euro pentru dezvoltare rurală și 5 miliarde de euro pentru plăți directe.


BURSA CEREALELOR. Din patru milioane de ferme înregistrate în România, doar un milion primesc ajutor din partea statului, din cauza fărâmițării pro­prietății, atrăgea aten­ția Veronica Toncea, pre­șe­din­tele Fondului de Garantare a Creditului Rural (FGCR), în cadrul seminarului „Agricultura și perspectivele de creștere în 2013“, organizat de Camera de Comerț și Industrie a României – Camera Națională. O soluție de rezolvare a acestei probleme ar fi, în opinia sa, înființarea unei burse a cerealelor. „Nu avem încă o bursă a cerealelor, în contextul în care avem totuși un anumit potențial, chiar și demonstrat. Suntem o țară puternic exportatoare de porumb; n‑am fost în 2012, dar în condiții normale și așa cum întrevăd agricultorii, în 2013 vom fi unul dintre importanții exportatori de porumb. Deci ne trebuie o bursă care să poată să ne prezinte niște prețuri mult mai predictibile decât cele de la ora actuală“, a declarat președintele FGCR cu aceeași ocazie. Porumbul exportat anul acesta (producția din 2011) pe piețele intra și extracomunitare, 1,318 milioane de tone, i‑a adus României peste 359,26 mil. euro, potrivit datelor MADR. Speranța rămâne, și de această dată, în noul guvern de la București. „Poate va avea în vedere luarea unor măsuri pentru comasarea terenurilor, pentru că gradul de fărâ­mi­țare actual este unul foarte mare și în acest context s‑ar putea crea legislația necesară ca nivelul costurilor ocazionate de cadastru și toate celelalte adiționale eventuale unui transfer de teren să poată fi suportabil pentru beneficiari. Cred că aceasta ar fi o măsură care ar duce la creș­terea dimensiunii fermei medii în România. În același timp, este cea mai importantă perioadă pentru programarea pe care noi o vom gândi pentru 2014–2020“, afirmă Veronica Toncea.
Anul 2013 se anunță a fi nu doar un vârf de plăți, ci și un deadline pentru toate regulamentele și actele de punere în aplicare a reformei PAC. De eficiența autori­tăților în acest an va depinde, în mare măsură, mersul agriculturii și implicit al economiei românești. Restul lăsăm pe mâna providenței.