Economia României strălucea până în 2009. Intrasem în Uniunea Europeană, iar perspectivele de creştere erau uluitoare. România devenise un veritabil magnet pentru investitori străini.
Potrivit Băncii Mondiale, în 2008, cu investiţii străine de peste 9 miliarde de euro, România a fost a 8-a ţară din lume după valoarea plasamentelor atrase si depasise nume grele ale economiilor emergente, precum Polonia sau Africa de Sud. Abia mai târziu, România a înţeles că nu avea chiar atât de multe atuuri pentru a atrage companii străine. Fără infrastractură, cu bâlbâieli legislative şi cu circ politic, investiţiile străine s-au redus dramatic şi, anul trecut, au atins minimul ultimului deceniu.
Nici 2012 nu a fost mai promiţător, dar lucrurile au început să se schimbe în bine la sfârşitul verii şi au continuat să se îmbunătăţească. În primele 10 luni ale anului, investiţiile străine directe au urcat la aproape 1,3 miliarde de euro, în creştere de la un miliard în aceeaşi perioadă a anului trecut. În ciuda revenirii uşoare, investiţiile sunt de peste 6 ori mai mici decât înaintea crizei.
În trecut, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu a avertizat că România nu se poate dezvolta pe termen lung fără investiţii de peste hotare, care contribuie la crearea de locuri de muncă şi la creşterea productivităţii. Pe de altă parte, statisticile BNR mai arată că deficitul de cont curent al României s-a redus cu 11% în perioada ianuarie-octombrie 2012, la 4,3 miliarde de euro. Deficitul de cont curent măsoară ieşirile nete de valută din economie şi era considerat, în perioada 2007-2008, una dintre vulnerabilităţile majore ale ţării.
