Cu toate acestea, investitia in creiere, in intangible assets, este mai asidua ca niciodata. Numai in SUA, investitorii baga peste 1.000 miliarde dolari in aceasta piata. Axiologic privind, este cea mai solida investitie, pentru ca este garantata cu viata insasi. Cata vreme vom dori sa crestem, vom investi in noi, ne vom creste propria valoare de piata.
Cu cateva decenii in urma, putine erau companiile care vedeau in bunurile intangibile noul astru pe bolta economiei mondiale. Mai grav este ca sunt, astazi, companii care nici nu se obosesc sa cuantifice, daca nu sunt auditate de dragul actionarilor, valoarea intangibilelor. Importanta lor este insa uriasa. O simpla privire in analiza contabila a gigantilor mondiali arata ca balanta de capital atarna coplesitor in dreptul intangible assets, mult mai greu decat talerul celor fixe. Concernul 3M se poate lauda cu aproape 90% din capitalizare, reprezentata de invizibilitati. Cum se explica aceasta revolutie subtila?
Knowledge economics nu e un concept nou: Peter Drucker vorbea despre o astfel de economie inca din anii ‘60. Emotia de atunci este comparabila cu cea de astazi, adica aproape inexistenta. Daca excelul managerilor nu tresare la rubrica intelligence assets, ar trebui sa schimbe matricea de dezvoltare. Sau, mai bine, ar trebui schimbati managerii. Este din ce in ce mai evident ca trunchiul transformarii la care ma refer a crescut subtil, meandric si nicidecum brutal, intr-o economie globala framantata deja de prea multe curente si schimbari.
Nu ne plac teoriile care obtureaza “viziunea” sau hubloul de cristal al navei cu care ne aventuram in apele economiei. Astazi am ajuns insa la momentul evidentei: acumularea de cunostinte este un nou tip de acumulare de capital. Este noul “it”, cum spun englezii. In urma cu cativa ani doar, capitalizarea de piata a Microsoft, de exemplu, masura 1,6 miliarde dolari bunuri fixe si... 400 miliarde dolari bunuri intangibile. Tendinta este alimentata de doi vectori, in clipa de fata: de schimbarea politicilor de HR (angajatii au tot mai putin din comportamentul blue collar si tot mai multa libertate; sunt, mai degraba, knowledge workers) si schimbarea managementului, prin abandonarea tehnicilor in favoarea orientarii catre politici.
In sacul analizei, tot mai intunecat si adanc pentru unii indoctrinati cu management inflexibil, mai gasim un vers dintr-un cantec foarte la moda: avantajul competitiv se muta de la vizibil la invizibil. Cu alte cuvinte, de la tangibil catre intangibil. In clipa de fata, intangible assets reprezinta aproximativ 20% din GDP-ul Statelor Unite. Si procentul creste. Stati putin... ce facem aici? Apologia infuziei de cunostinte in capitalul de piata? Un nou dezastru pentru managerii romani care se plang de lipsa acuta de pregatire si orizont a angajatilor/colegilor?
Pestisorul de aur pe care scrie knowledge economy aduce a pestisor de cupru in Romania, unde toata lumea vorbeste pe la colturi ca firmele de succes performeaza inertial, ca nu este meritul bunei pregatiri a workerului, ci e o crestere cvasihormonala, bazata pe procesul de maturizare a economiei noastre. Ma uit la stiri: nu mai putin de trei institutii diferite semnaleaza ca joaca de-a politica poate raci economia pe termen lung. Adica un fel de coma, ca de moarte am scapat. Pe langa coma, aflam ca acneea economiei s-ar putea sa fie provocata de un bacil, nu de exercitiul juvenil al joggingului pentru intretinere.
Bun, cata vreme economia creste dupa legea sex-cu-cine-s-o-nimeri, tot e bine, insa nu putem neglija la nesfarsit ca metoda de management trebuie schimbata dupa cum se misca soarele. Or, soarele incalzeste azi capitalul de inteligenta. Americanii, usor obsedati acum de aceasta idee, anticipeaza ca aceste intangible assets pot insemna crearea celei de-a treia piete de schimb, dupa materii prime si bani.
OK, in lume sunt si alte companii in afara de mastodontii americani. Ca niciodata pana acum, sansa apartine firmelor mici si mijlocii: capitalul intelectual se acumuleaza indiferent de forta financiara a structurii in cauza. Singura limita, singurele coordonate sunt legate de viziune, de nisa sau de bucata de piata a companiei in cauza si de limitele fizice si mentale ale noastre. Noul tip de management tine tot mai mult si tot mai des cont de interpretarea interactiunii, de felul in care oamenii absorb know-how unul de la celalalt si apoi concep un produs sau un serviciu care este tot mai indragit de client. De piata.
Valul masiv de manageri care ies de pe bancile facultatilor sau nascuti in incubatoarele MBA aduc o practica androgina: doresc si cunosc rostul schimbarii; se tem insa de efectele ei intr-un mecanism care este rational prin traditie si care vrea sa uite emotia. Dar cine poate avea timp de emotie aici? Coca-Cola, care a inchis fabrica din Bucuresti intre doua jurnale TV?
Un bun prieten de-al meu, care este suficient de amabil sa ma tina la curent cu tendintele si miscarile din industria IT, are o companie care isi propune sa ajunga, pana in 2012, la un miliard de dolari cifra de afaceri. Imi impartasea, acum cateva luni, ca piata de tehnologie din Romania nu va ajunge nicaieri daca actorii principali nu-si vor da seama ca viitorul sta in servicii.
Nu ai cum, spunea el, sa pretinzi ca faci suport de calitate cand te vei confrunta cu uriasii globali care vor da, ani la rand, servicii aproape gratis pentru achizitia de solutii IT. Si invers. Cine se ascunde in spatele serviciilor? Oamenii. Cine construieste oameni? Spiritul. Emotia si logica, poate uneori incompatibile. Astept cu mare interes si freamat rubrica de intangible assets din declaratiile fiscale pe 2007. Si, daca vad cifre mari, o sa mai inchid ochii cand o sa aud o injuratura pe terenurile de golf din Romania.
Rares Petrisor General Manager Media Pozitiv
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
