Istoria new media

New media reprezintă tot ce înseamnă text, imagine şi sunet la distanţă de un click în cel mai scurt timp. Site-urile agenţiilor de ştiri, ale televiziunilor şi ale ziarelor au devenit interactive. Textul simplu nu le mai este de ajuns utilizatorilor. Ei au acum la dispoziţie şi celelalte două elemente ale ştirii -sunet şi imagine. Cea mai mare convergenţă a acestora se înregistrază online.

Dacă pentru televiziune o ştire în exclusivitate înseamnă rating, pe Internet, ea asigură un loc fruntaş în ierarhia de rezultate a motoarelor de căutare şi credibilitate în ochii internauţilor. Din altă perspectivă, lupta pentru întâietate se dă şi între aşa-numiţii ,,hunteri informativi,, care vor să afle primii şi să comenteze o ştire nouă. New media înseamnă şi adaptarea tehnologiei la cele mai noi evoluţii.

Specialiştii spun însă că termenul este oarecum folosit greşit pentru că tehnologiile în cauză sunt vechi de 25 de ani. Principalul lor argument este că digitalizarea informaţiei este un proces firesc şi nu schimbă lucrurile. New media este o formă de redare interactivă a evenimentelor. În timp ce calculatoarele transformă datele în coduri binare, la cinema imaginile se succed într-un ritm alert şi formează un întreg. New media înseamnă un amestec între două tehnologii: presa şi calculatoarele.

Amândouă îşi au începuturile în 1830 odată cu apariţia fotografiilor şi a studiilor lui Babbage despre maşina de calcul analitică. Computerele conectate între ele şi stocarea informaţiei în format digital au apărut în secolul 20. Astăzi new media înseamnă atât lucruri vizibile cât şi mai puţin sesizabile precum Wi-fi şi conectarea la internet. Ca şi electricitatea, reţele de internet wireless nu pot fi văzute.

Dar şi acest concept ţine tot de evoluţia comunicării. Astfel new media poate fi definită atât la nivel de concept cât şi la nivel de obiect material popriu-zis. Termenul a fost folosit pentru prima dată, sub forma de time based media, de artistul britanic David Hall în 1972.