Astăzi în istorie, 9 octombrie: Dow Jones atinge vârful dinaintea prăbușirii

Pe 9 octombrie 2007, indicele Dow Jones Industrial Average închidea la 14.164,53 puncte, cel mai înalt nivel atins vreodată până atunci. Era un maxim istoric, sărbătorit pe Wall Street ca o confirmare a puterii economiei americane. Nimeni din sala de tranzacționare nu bănuia că acel număr avea să rămână un vârf de netrecut pentru următorii cinci ani. Peste câteva luni, piața avea să se prăbușească spre cel mai adânc hău din memoria generației.

Euforia dinaintea furtunii

În toamna lui 2007, economia americană părea solidă la suprafață. Dow Jones crescuse cu peste 35% în mai puțin de cinci ani, iar S&P 500 atingea și el un record, 1.565 de puncte, în aceeași zi. Dobânda de referință a Fed era la 4,75%, după o primă reducere operată în septembrie. Pe hârtie, totul mergea bine. Profiturile corporațiilor erau la maxim, iar creditul curgea abundent prin piață.

Dar sub această suprafață lustruită, fisurile erau deja vizibile pentru cine voia să le vadă. Piața imobiliară americană încetinise de peste un an. În vara lui 2007, două fonduri Bear Stearns legate de credite subprime se prăbușiseră. BNP Paribas înghețase trei fonduri în august, invocând imposibilitatea de a evalua activele legate de ipoteci. Mulți investitori au preferat să creadă că erau probleme izolate. Nu erau.

Cinci ani pentru a reveni

De la acel vârf, Dow Jones a început o coborâre care s-a transformat în prăbușire. Până în martie 2009, indicele ajunsese la 6.547 de puncte, pierzând peste 54% din valoare. Averi construite în ani s-au evaporat în luni. Lehman Brothers a dispărut, sistemul financiar global a fost ținut în viață cu injecții de sute de miliarde de dolari, iar milioane de oameni și-au pierdut locuințele și economiile.

Indicele a revenit la nivelul din 9 octombrie 2007 abia în martie 2013, după mai bine de cinci ani. Criza a rescris complet modul în care sunt reglementate băncile. A apărut legea Dodd-Frank, testele de stres au devenit obligatorii, iar ideea că o instituție poate fi prea mare ca să cadă a intrat definitiv în vocabularul financiar. Lecția a fost dureroasă și scumpă.

Recordul nu înseamnă siguranță

Fascinant la 9 octombrie 2007 este tocmai contrastul dintre optimismul total și dezastrul care urma. Maximele istorice nu sunt niciodată un semnal că riscul a dispărut. De multe ori sunt exact momentul în care riscul e cel mai mare, pentru că toată lumea crede că nu mai poate fi loc decât de creștere.

Investitorul român ar trebui să rețină asta mai ales acum, când indicele BET a bifat record după record în ultimii ani, iar entuziasmul pe BVB a readus în piață mulți jucători de retail. Nu spun că urmează un crah. Spun doar că euforia colectivă e cel mai prost sfătuitor. Când toți vorbesc despre cât de bine merge piața și nimeni nu mai pune întrebări incomode, merită să îți verifici expunerea. 2007 a arătat că momentul în care pare că nu poate să meargă nimic prost este fix momentul în care ar trebui să fii mai atent.