Noul guvern nu are nici o şansă să câştige încrederea unui parlament dominat de populiştii eurosceptici. Cottarelli, zis şi „Domnul Foarfecă sau Domnul Austeritate, fost director la Fondul Monetar Internaţional ar trebui să fie mulţumit să poată gestiona problemele ţării până la alegerile anticipate, care ar putea avea loc chia în luna iulie.   „Pentru premierul desemnat, cele şapte păcate capitale ale economiei italiene sunt evaziunea fiscală, corupţia, birocraţia excesivă, ritmul lent al justiţiei, colapsul demografic, declajul dintre nordul şi sudul peninsulei şi, nu în ultimul rând, dificultatea de a convieţui cu moneda euro”, scrie publicaţia italiană „Panorama“.   Politicienii responsabili din Italia şi UE, dar şi presa italiană priveşte cu nelinişte spre evoluţia pieţelor financiare, unde obligaţiunile italiene au continuat să piardă teren faţă de cele germane. Este deci de înţeles avertismentul guvernatorului Băncii Italiei, Ignazio Visco , care a afirmat că „Roma este aproape de pierderea încrederii” şi a subliniat că „destinul Italiei aparţine Europei”.   După părerea guvernatorului „nu ar fi înţelept să se ignore incompatibilităţile financiare“ şi „nu din cauza rigidităţilor la nivel european sau din cauza ameninţărilor speculative, ci pentru că acţiunile noastre, programele noastre furnizează semnale care orientează alocarea resurselor la nivel naţional şi global“. „Prin urmare, nu este vorba despre diktatele pieţelor internaţionale sau despre birocraţii obscuri de la Bruxelles: Problema noastră nu sunt regulile europene, ci logica economic“, a subliniat Visco în „La Repubblica“.   Practic, „pe termen lung, limitarea deficitului şi a datoriilor se bazează în mare parte pe capacitatea finanţelor publice de a face faţă creşterii cheltuielilor sociale cauzate de îmbătrânirea populaţiei, în special în domeniul securităţii şi sănătăţii sociale. Reformele introduse în trecut fac ca dinamica cheltuielilor pentru pensii să fie gestionabilă“. Modificarea acestor reforme, care „au pus Italia într-o poziţie favorabilă la nivel internaţional“, ar fi riscantă, iar Visco sugerează „prudenţă extremă“, pentru a nu altera echilibrul delicat care a fost atins.   mai multe, pe adevarul.ro