Jeffrey Miron (Harvard): Respingerea planului este un lucru bun

Criza financiară americană îşi are originile în politicile defectuoase ale guvernului federal şi nu în piaţa imobiliară. Prin susţinerea Fannie Mae şi Freddie Mac guvernul a încurajat instituţiile financiare să adopte politici riscante de creditare, susţin analiştii. Creditele sub-prime, corect traduse de Sorin Ioniţă în 'credite sub orice critică', au fost mai mult decat o relaxare a creditului. A fost o abandonare a politicii raţionale şi prudente şi o angajare iresponsabilă în acordarea de împrumuturi indiferent de capacitatea rambursare . Creditarea sub orice critică a dus la o cererea artificială de proprietăţi imobiliare. Faptul că guvernul poartă responsabilitatea pentru acest dezastru financiar şi imobiliar trebuie sa fie motiv suficient pentru a exclude autorităţile din procesul de soluţionare a crizei, a mai declarat Jeffrey Miron.

Alternativa logică la propunerile lui Paulson şi Bernanke este falimentul companiilor respective. Falimentul nu presupune dispariţia fizică ci doar schimbarea proprietarului. S-a întâmplat cu multe companii energetice sau aviatice şi cu toate acestea lumea continuă să zboare şi să acceseze utilităţi. Argumentul lipsei creditării şi a dezastrelor pe care fenomenul le implică este unul fals. Instituţiile financiare actuale refuză creditarea unor proiecte viabile tocmai pentru a forţa mâna guvernanţilor să adopte planul de salvare. Proiectul propus este favorabil bancherilor falimentari pentru că le preia investiţiile păguboase făcute în mod conştient şi le plasează în proprietatea statului, totul pe banii contribuabililor. Lipsa de lichidităţi invocată de bănci este parţial adevărată. Ele deţin active cu grad mare de lichiditate dar neprofitabile, pe care refuză să le vândă tocmai pentru că guvernul pare dispus să le cumpere la un preţ mai mare decăt valoarea lor pe piaţă.

Jeffrey Miron este unul din cei 166 de economişti semnatari ai scrisorii deschise care solicită Congresului american respingerea planului Bush de salvare a economiei, considerat păgubos şi ineficient. Alternativa viabilă este eliminarea politicilor care au generat această criză. Abandonarea proiectului 'o casă pentru fiecare', bine intenţionat dar imposibil de realizat. Abandonarea celor două instituţii Fannie Mae şi Freddie Mac împreună cu politicile federale care au împins băncile în aventura creditării sub orice critică. Cineva trebuie să plătească oalele sparte şi acela nu trebuie să fie contribuabilul, afirmă economiştii.