Misiunea FMI, venită recent la Bucureşti, a arătat un grad de flexibilitate care, până cu câţiva ani în urmă, era străin acestei instituţii. Mai mult, schimbarea FMI arată şi o “faţă umană” a acestuia, Fondul pare preocupat din ce în ce mai mult şi de efectele sociale ale politicilor economice.
Acceptarea de către Fond a unui deficit bugetar considerabil mai mare decât cel agreat anterior este un reper important. Însă condiţiile restructurării unor cheltuieli publice, menţionate în Memorandumul cu FMI, rămân intacte. Printre acestea se numără şi reducerea cheltuielilor cu salariile administraţiei publice cu 20%, măsură pe deplin întemeiată. În termeni reali, acestea s-au triplat în decurs de numai cinci ani (vezi grafic). Mai mult, dacă la sfârşitul lui 2002 salariile din administraţia publică erau cu 30% mai mari decât nivelul mediu pe economie, la începutul lui 2008 au urcat către 80% (!), înainte de a coborî la “numai” 63%, în iunie 2009. Aceste cifre sugerează fie o valoare adăugată impresionantă pe care sectorul serviciilor publice o are în economie, fie o ineficienţă ieşită din comun a administraţiei publice. Realitatea cotidiană înclină să favorizeze ca răspuns cea de-a doua variantă.
Efectele reducerii aparatului administrativ trebuie analizate în perspectivă. Soluţia, pe termen scurt, de acordare a unor concedii forţate angajaţilor din sectorul public este potrivită şi minimizează considerabil efectele sociale adverse care ar fi apărut în cazul unor disponibilizări. Mai ales în contextul unei recesiuni puternice, cum este cea curentă. Însă, pe termen mediu şi lung, această acţiune trebuie complementată cu un set de alte măsuri, care să asigure funcţionarea eficientă a administraţiei publice cu un număr de angajaţi considerabil mai redus.
Potenţialul de creştere economică a României va asigura o cerere a forţei de muncă, fapt ce simplifică mult decizia factorilor politici. Totodată, reduce drastic şi potenţialul efect negativ al disponibilizărilor din sectorul public. Însă setul de măsuri care să asigure succesul acestei tranziţii trebuia deja să fie în faza de implementare. Însuşirea de noi abilităţi profesionale, activităţile de “search şi match” de pe piaţa forţei de muncă vor lua, inevitabil, timp. În cele din urmă, motivaţia individuală este dată de nivelul salariului. Astfel, pentru un succes real al politicilor de eficientizare a sectorului public, este necesar ca diferenţialul de salarii între administraţia publică şi media pe economie să devină negativ. Guvernul mai are multe de făcut până să ajungă acolo.
>Laurian Lungu este managing partner al institutului de previziuni macroeconomice Macroanalitica.
