"Nivelul la care ajunsese cursul în vara lui 2007 nu putea fi susţinut nici el de fundamentele economice, însă corecţia ulterioară a fost şi din cauza contextului internaţional, dar şi a fundamentelor economice", a declarat Lazea.
Perioada de apreciere a leului în faţa euro între noiembrie 2004 şi iulie 2007 s-a datorat câştigurilor de productivitate în perioada 2000-2004, aderării la UE şi liberalizării complete a contului de capital, a adăugat economistul-şef al BNR.
Leul s-a apreciat puternic între octombrie 2004 şi iulie 2007, de la cotaţii de peste 41.000 lei vechi (4,1 lei noi) la 3,11 lei/euro. Ulterior, moneda naţională a intrat pe o pantă de depreciere, atingând în 22 ianuarie un nivel minim istoric de 4,3127 lei/euro, la cursul de referinţă a BNR.
Lazea a menţionat, printre factorii care au dus a deprecierea leului, creşterea aversiunii la risc a investitorilor, în contextul crizei financiare internaţinale şi ieşirilor de capital, creşterile salariale peste câştigul de productivitate şi adâncirea dezechilibrelor interne din România.
