Schimbarea adaptiva genereaza disconfort, deoarece, prin insasi natura sa, incumba pierderi semnificative pentru cei care se confrunta cu ea: statut; convingeri; atitudini; obisnuinte. Atunci cand oamenii simt iminenta pierderii valorilor in care cred cu tarie, primul impuls este cel de rezistenta prin orice forme la schimbare si de evitare a efortului intens necesar ajustarii. Exercitarea unui leadership eficient in aceasta faza creeaza mediul propice reinterogarii si reexaminarii propriilor convingeri, deschizand calea cristalizarii unui set nou de convingeri si valori.
Leadership-ul manifestat in situatiile provocarilor de natura adaptiva trebuie sa aiba capacitatea de a gestiona perioade lungi de anxietate si, de asemenea, sa evalueze foarte exact capacitatea grupului de a face fata diferitelor niveluri de stres. Exista cativa factori-cheie ce pot ajuta un grup sa execute sarcini de natura adaptiva: coeziunea interna; increderea; delimitarea clara a sarcinilor; structura externa a autoritatii. Provocarile adaptive vin adeseori sub forma de intrebari esentiale, iar solutiile adaptive se degaja din formularea raspunsurilor la intrebarile esentiale: Ce trebuie sa invat eu ca persoana si noi toti, ca si comunitate de profesionisti? Ce putem pastra si la ce trebuie sa renuntam? Ce valori cultivam in noi si in cei pe care ii educam? Vreau sa intru in acest proces al transformarii? Merita sa raman in el pana la capat?
Exista un singur antidot la durerea si disconfortul schimbarii: disponibilitatea de a invata - asumata integral, responsabil, irevocabil. Invatam impreuna sa generam schimbare adaptiva. Incepem invatarea cu noi insine, apoi invatam impreuna cu cei din jurul nostru - pana la transformarea culturii organizatiei careia apartinem.
