Leasingul de personal: Pe piaţa românescă îşi face loc forţa de muncă de închiriat

Leasingul de personal îi permite unei companii să angajeze oameni atâta timp cât are nevoie de ei. În acest proces intervine un intermediar, agentul de muncă temporară. Practic, acesta angajează şi apoi închiriază serviciile angajatului unui client în schimbul unui comision. Plata salariului se face de compania de recrutare. Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi mai mic decit cel al salariatului permanent, care presteaza aceeaşi muncă sau una similară.

Între două misiuni, salariatul temporar se află la dispoziţia agentului de muncă temporară şi beneficiază de un salariu plătit de agent, care nu poate fi mai mic decît salariul minim brut pe ţară. Durata misiunii de angajare poate fi de până la 12 luni şi se poate prelungi pentru a însuma o perioada de 18 luni.

Există şi contracte pentru evenimente, cele mai multe având o durata de 5 zile. Leasingul de personal e cautat în cazul în care nevoia de forţă de muncă este sezoniera sau ocazională ori există fluctuaţii în activitate.

Munca prin agent temporar, aşa cum este denumită în Codul Muncii, constă în încheierea unui contract de punere la dispoziţie, prin care firma de resurse umane oferă clientului său un număr de angajaţi de care acesta are nevoie pentru o anumită perioadă. Înainte de reglementările din Codul Muncii, acest tip de angajare se făcea în baza unui contract de prestări servicii.

Potrivit legii româneşti, munca temporară se poate face doar în două în două situaţii, fie când angajaţii pleacă în concediu, fie când firma are nevoie de forţă de muncă sezonieră. Firmele apelează din ce în ce mai mult la acest gen de angajaţi, pentru că încheie contracte de muncă doar pentru perioadele foarte aglomerate.

Fenomenul de leasing de personal creşte cel mai mult pe perioada verii sau la sărbătorile de iarnă şi de Paşti, când companiile au "boom-uri" de vânzări ca urmare a campaniilor de promovare.