Tentatia de a incalca legislatia in vigoare, in principal Legea 10 privind calitatea in constructii, din 1995, revizuita, reprezinta, pe langa pericolul de vatamare a reputatiei, cel de a pune in comercializare produse neconforme si nevalidate, in detrimentul clientilor. Avizarea Agrementelor Tehnice pentru produsele de constructii la Consiliul Tehnic pentru Constructii (CTPC) are drept scop garantarea calitatii asumate de catre producatori in parametrii declarati. Fara verificarea periodica a produselor, potrivit legii, piata risca sa isi piarda credibilitatea, iar clientii sa beneficieze de materiale si lucrari necorespunzatoare. In acest context, al carentelor de responsabilitate fata de clienti, un rol important trebuie sa le revina organismelor de monitorizare si control. Exista un cadru legal care stabileste in mod clar conditiile de comercializare a materialelor pentru constructii. De asemenea, exista institutii abilitate sa vegheze la modul in care produsele sunt introduse in piata. Insa este nevoie de cresterea capacitatii de control, atat prin masuri operationale si organizatorice de incurajare (proceduri interne, cresterea numarului de angajati si a fondurilor de functionare), cat si prin stimularea responsabilitatii.
O alta nevoie resimtita acut de catre piata de constructii este adaptarea cadrului legal din domeniu cu normativele si directivele europene. In Romania nu exista cadru reglementat pe anumite grupe de produse (cum ar fi spumele poliuretanice sau alti izolanti) sau lipsesc standardele armonizate care sa permita obtinerea marcajului de conformitate CE. Actualizarea legislatiei sau conceperea uneia care sa acopere o serie de lacune existente ar putea duce la posibilitatea de a indeparta orice urma de indoiala cu privire la declaratiile tehnice si de marketing utilizate de producatorii sau distribuitorii din industrie.
