Comisia Europeană a publicat miercuri raportul MCV, afirmând că deşi unele progrese s-au făcut, România ar trebui să facă mai mult pentru funcţionarea statului de drept, purtătorul de cuvânt Mark Gray precizând că s-au făcut câţiva paşi, dar nu toţi cei recomandaţi de CE.
Preşedintele Traian Băsescu a spus, miercuri, în conferinţa de presă de la aeroportul Otopeni la sosirea din deplasarea în America Latină, că nu vrea să comenteze raportul MCV înainte de a studia "atent" documentul şi declaraţiile oficiale pe această temă.
Declarațiile președintelui Traian Băsescu
Raportuleste un raport corect, bazat pe fapte, pe întâmplări și pe acțiuni politice ale românilor cu funcții de responsabilitate în stat. Este o oglinda corectă a acțiunii instituțiilor statului de la 5 iulie, data ultimului raport, până astăzi.
Ceea ce avem de făcut este să luăm în considerație punctele de vedere exprimate în raport. Acestea sunt standardele UE, standarde la care noi ne-am angajat. Tot acest raport, pe 13 pagini, nu este decât o chemare la aceste standarde.
Raportul a fost profund politizat în abordări, fiecare chel încercând să își pună mâna în cap, fie că a fost vorba de oameni politici, fie că a fost vorba de presă.
Românii au putut fi păcăliţi cu televizoarele, dar occidentalii se uită la fapte, la acţiuni ale Guvernului, parlamentului, preşedintelui. Cine se amăgeşte cu ideea că propagandistic vom păcăli CE sau statele membre are o poziţie împotriva interesului naţional.
Oricât ar încerca cineva să demonstreze că acest raport a fost făcut pe sub masă, cu influenţe de la cineva, este o copilărie. Am înţeles că USL-ul are de gând să declanşeze o campanie în PE. Părerea mea e că mulţi dintre politicienii care au vorbit nu au citit raportul. Am rugămintea să citească raportul MCV, dar şi raportul Comisiei de la Veneţia şi al OSCE.
Raportul trebuie luat în serios, este temeinic şi corect.
Raportul are o abordare pozitivă asupra instituțiilor care fac obiectul verificării in cadrul MCV. Se constată progrese la CSM. Sunt relevate pozitiv anchetele care vizează procurori și judecători. În doar câteva luni, 21 de cazuri au fost rezolvate. Este evidențiată activitatea ANI, ca fiind pe un trend pozitiv. Se mențin aprecierile pozitive la adresa DNA și cu privire la Parchetul General.
Remarca extrem de importantă legată de aceste instituții pe care o face raportul este că, deși începand din vara anului trecut statul de drept a fost pus sub semnul întrebării, aceste instituții și-au continuat activitatea, ba mai mult, și-au îmbunătățit-o. Acest lucru arată capacitatea de a își face treaba în orice condiții politice.
Voi susține în luna martie fără rezerve intrarea în spațiul Schengen, aceste aprecieri arată capacitatea de a intra în Schengen.
Partea negativă a raportului - este aparent o contradicţie să apreciezi aceste instituţii şi pe de altă parte să pui sub semnul întrebării funcţionarea statului de drept. Însă realităţile verii anului 2012 nu pot fi evitate.
Mesajul acestui raport este: reveniţi-vă în abordarea pe care o au oamenii politici. Nu mai suntem în anii 47-48, când comuniştii se instalau la putere încălcând Constitutţia. Suntem în anul 2013, se aşteaptă de la un stat membru al UE şi NATO ca politicienii să fie responsabili.
Ce semnalează raportul cu privire la linșajul unor judecători, am văzut o dezbatere deviată. Raportul nu cere o lege a presei. Raportul subliniază necesitatea menținerii libertății presei și în același timp cere instituirea unor soluții de sancționare pentru cei care sunt în mod nedrept atacați, linșati, discredițati.
Același lucru este valabil pentru negarea, discutarea hotărârilor judecătorești definitive. S-a indus o dezinformare a opiniei publice și poate chiar a jurnaliștilor care nu au citit raportul.
Abordarea nu spune nicidecum să faceţi o lege a presei şi cenzuraţi presa, puneţi botniţă presei
Instituția care reglementează audiovizualul ar trebui să facă niște reguli pentru evitarea linșajelor mediatice.
Nu vreau să mă bag în acest subiect, doar citesc corect raportul. Spun doar că au fost oameni care nu meritau să fie linșați.
Aceste lucruri se aud la Bruxelles, iar instituția care trebuie să reglementeze aceste lucruri este CNA și desigur justiția.
A fost o celebră ordonanţă de urgenţă 38 care a vizat pregătirea suspendării preşedintelui. Executivul nici acum nu a anulat-o, deşi era obligat să o facă în 30 de zile.
Au fost trei miniştri incompatibili găsiţi de ANI, dar ei au fost menţinuţi în Guvern. Cum să nu menționeze CE acest lucru? UE ne cere ceva ce funționează în toate statele europene. Politicienii trebuie sa fie un exemplu. CE nu se leagă de aleși. CE respecta votul electoratului, dar apoi când intri în Parlament sau Guvern și ești pus sub semnul întrebarii din punctul de vedere al integrității, trebuie să-ți dai demisi
Nu veți vedea niciodată Comisia Europeană întreband de ce a fost ales un politician cercetat penal. Dar când ești numit în Guvern și este pusa la îndoiala integritatea există demisia. Nu întreaba nimeni de ce a fost votat domnul Stan, pentru care se ceruse arestarea. Se respectă suveranitatea poporului de a își alege reprezentanții. Dar CE vine și întreabă de ce Parlamentul nu a aprobat arestarea domnului Stan? De ce Parlamentul a respins cererile de urmarire penală a miniștrilor Borbely și Dobre?
De ce Parlamentul s-a opus hotărârii definitive care constată incompatibilitatea domnului Diaconu?
Asta găsim în raport, iar mesajul CE este "nu mai faceți lucrurile astea".
Raportul mai este relativ critic cu privire la ezitările noastre în a pune în funcţiune codurile votate în 2010 şi 2011. Avem Codul comercial intrat în vigoare, doamna ministru Pivniceru s-a dus la Bruxelles să spună că nu vrea să intre în vigoare la 1 februarie Codul civil.
Am observat o nouă abordare legată de suspendarea preşedintelui: vine unul şi spune îl suspendăm şi vine altul apărător şi zice: nu îl suspendăm. Nu fac decât să se penibilizeze. Preşedintele României este ales pentru 5 ani cu votul a jumătate plus unu din alegători. Nu se spune nicăieri că pe parcursul celor 5 ani trebuie să îşi păstreze intenţia de vot de 50+1, mai ales în criză. Abordările sunt ridiole. Ce s-ar întampla dacă în Europa ar fi suspendaţi preşedinţii în fiecare an? S-ar crea instabilitate profundă.
