Urmările secetei din acest an se vor regăsi o bună bucată de vreme în bilanțurile contabile ale cultivatorilor de cereale și ale crescătorilor de animale. Nici măcar producătorii de carne nu vor fi scutiți de o asemenea experiență. Dimpotrivă. Grigore Horoi, președintele grupului Agricola Bacău, unul dintre cei mai mari producători locali de carne de pui, își face calculele pentru 2012. Nu e îngrijorat de cifra de afaceri, care va crește în acest an până la 120,83 milioane de euro (540 milioane de lei), ci de profit. În 2011 a avut peste un milion de euro profit și spera ca anul acesta să îl tripleze. „Noi am bugetat un profit de patru milioane de euro, dar nu o să‑l facem, pentru că bugetul a fost făcut pe o cotație de circa 750 de lei tona de cereale, iar acum vorbim de 1.200 de lei/tonă, cel puțin", declară Horoi în cadrul unui eveniment organizat de companie, cu ocazia împlinirii a două decenii de la înființarea holdingului româno‑german Agricola Internațional.
SANDVICI CU COTAȚII ȘI COSTURI. În vreme ce cotațiile porumbului și ale șroturilor de soia au ajuns la niveluri‑record în ultimii 60 de ani, prețul cărnii a crescut cu doar 8%. Ultimele date ale Ministerului Agriculturii arată că prețul cărnii de pui variază între 7,5 și 9,8 lei/kilogram, nivelul fiind asemănător cu cel de anul trecut. „Noi suntem, practic, într‑un sandvici", descrie plastic Tatiana Cimpoeșu, vicepreședinte Agricola și directorul liniei de business carne de pui, situația în care se află compania. Și, în condițiile astea, ce le dai de mâncare animalelor din ogradă? Mai ales celor 6.000 de „Pui Fericiți", de la ferma Agricola, care sunt hrăniți timp de 70 de zile la liziera pădurii cu bucate alese, bazate 80% pe porumb, cereala care le dă gustul păsărilor crescute la curte și al supei „pe care‑o făcea bunica". Efortul grupului din urmă cu doi ani de a dezvolta acest produs premium de nișă s‑a văzut în vânzările companiei, care au ajuns, în medie, la 15 tone pe lună. Din iulie 2010 când a fost lansat acest produs, valoarea vânzărilor de „Pui Fericit" a depășit un milion de euro. „Pentru noi, performanța este cu atât mai notabilă cu cât piața cărnii de pasăre a avut în ultimii ani un trend de scădere, iar anul acesta se observă o tendință de stabilizare a acesteia, context în care vânzările Agricola au un trend crescător", a declarat Grigore Horoi.
Principalele resurse de hrană nu pot fi substituite decât cu un grav compromis al calității, explică Tatiana Cimpoeșu. „În ceea ce ne privește, este exclus să putem înlocui șrotul de soia cu o proteină animală, că despre asta vorbim, de ce să ne ascundem?", adaugă vicepreședintele. Porumbul și șrotul de soia reprezintă între 40 și 50% din structura costului cărnii de pasăre, respectiv al carcasei. „Numai în ultimele luni, creșterea costurilor acestor două resurse a fost de 60% pentru porumb și de aproape 90% pentru resursele proteice – de aici rezultă un indice mediu de creștere de 25% a costului", adaugă Cimpoeșu. Să nu uităm nici majorările „discreționare" aplicate companiilor de la 1 septembrie pentru utilități, cu cel puțin 10%. Să nu uităm nici de cursul de schimb, care a cunoscut și el o creștere de 5% în acest an. „Ca să adăugăm toate aceste lucruri, noi cumulăm un impact în prețul de cost de cel puțin 25%", spune Tatiana Cimpoeșu. Dar 25–8 fac 17. Cum ajungeți, totuși, la profit?
CU OCHII PE PROFIT. Toți cei care lucrează în industria alimentară știu că nu‑i ușor, ca și companie, să ajungi pe plus. Vorbim de o industrie în care se investește mult, cu marje mici. Evident că și rezultatul diferă foarte mult de ceea ce se întâmplă în mediul economic. „Anul 1997, spre exemplu, a fost o catastrofă: s‑a dat decizia ca subvenția să nu mai fie acordată, deși ea reprezenta 34% din costuri, s‑au licitat spații industriale, TVA s‑a dublat de la 9 la 18%, dobânda, de la 58–60%, s‑a dus la 151%, nemaivorbind de cursul valutar. A fost una dintre crizele pe care industria a trebuit să le traverseze, le‑a depășit, dar urmele se văd și acum în bilanț", rememorează Grigore Horoi. Acum, industria trece printr‑o altă criză. „În ultima vreme n‑am făcut chiar așa investiții spectaculoase, dar dacă punem ban peste ban, ele se ridică undeva la trei milioane de euro anual", spune Gheorghe Covrig, director economic Agricola. Trăgând linie, asta înseamnă un total de peste 100 milioane de euro investiți în abatorul de păsări, fabricile de salamuri crud‑uscate, de preparate și semipreparate, ferme, magazine și utilaje. Și încă aproximativ 200.000 de euro investiți recent într‑un proces de rebranding la nivelul firmelor din grup și al tuturor categoriilor de produs (investiția continuă și va ajunge la aproape un milion de euro). „N‑am avut bani, dar a trebuit să facem rost de ei", mărturisește directorul. În ultimii patru ani, Agricola și‑a consolidat poziția față de sistemul bancar românesc, astfel că, „în 2008–2009, când toate băncile și‑au închis practic porțile la finanțare, la noi au venit multe bănci și ne‑au întrebat dacă pot veni cu finanțări", își amintește Grigore Covrig. Cu ce garantează? Cu strategia de diferențiere și cu profitul obținut din produsele premium. „Este foarte greu să te duci cu toate creșterile din inputuri în preț, pentru că în cultura de consum a cumpărătorului nu s‑a schimbat nimic.
