Acum suntem la un pas de a mai rata o sansa, aceea de a folosi actualul moment istoric pentru a deveni o tara poate la fel de prospera si de bogata ca cele exportatoare de petrol.
Nu mai este o presupunere, ci o certitudine faptul ca in cel mult 10-15 ani se va declansa o criza alimentara la nivel mondial. Semne ale acesteia au fost vizibile inca din 2007, prin criza asiatica a pretului alimentelor. Pentru cei mai multi dintre analisti concluzia este simpla: criza alimentara va da o sansa extraordinara tarilor exportatoare de alimente care vor avea venituri uriase de pe piata mondiala a acestor produse. Cine va exporta alimente va fi intr-o pozitie de monopol comparabila cu aceea a actualilor exportatori de petrol. Romania nu mai are mult petrol, dar grau ar putea avea cat sa hraneasca intreaga Europa. Numai ca, pentru a avea acel grau, trebuie sa-l producem in cantitati si calitati exportabile, adica ar trebui sa avem agricultura, nu o cultura primitiva si meteodependenta, cum avem acum. Pentru a nu pierde aceasta sansa, ar trebui inca de pe acum sa transformam agricultura intr-o prioritate nationala si sa-i acordam o importanta exceptionala.
Ciclul agricol este lung si orice zi care trece este o pierdere neta pentru productia viitorilor ani. Din pacate, au trecut multe zile si nu s-a intamplat nimic important la ministerul de resort. Poate ca schimbarea in bloc a directorilor de la APIA era necesara, poate ca eforturile pentru a efectua platile pentru ingrasaminte sunt meritorii, dar nu vor avea nicio contributie la revolutionarea agriculturii noastre. Inca mai gandim la nivelul tarlalei si suntem obsedati de subventia la motorina, inca mai concepem ansamblul sistemului agriculturii prin prisma calendarului campaniei de primavara sau de toamna, in loc sa ne preocupe conceperea unei adevarate politici agrare, care sa plece de la obligativitatea rezolvarii problemelor de fond, cum ar fi: crearea cadrului institutional si legal de punere de acord a formei de proprietate cu forma de exploatare, gasirea unor forme stimulative de politici fiscale pentru agricultura, extinderea pietei bancare si de asigurari in mediul rural, modernizarea pregatirii fortei de munca, stimularea intrarii productiei agricole romanesti pe piata agricola europeana, incadrarea fara dezechilibre sau blocari in rigorile politicii agricole europene, modernizarea satului romanesc. Doar o schimbare radicala a modului de concepere a agriculturii, prin intelegerea ei ca fiind cel mai eficient mijloc de care dispunem pentru valorificarea si eficientizarea potentialului national, si nu numai ca un umil producator al painii noastre zilnice, va putea face saltul de la subzistenta la prosperitate, intrucat ceea ce lipseste nu este nici pamantul, nici oamenii si nici chiar banii, lipseste conceptia strategica pe termen lung.
