Știm cu toții că în anumite faze afluxul acestora asupra noastră devine insuportabil, transformându-ne în alergători de la o convorbire la cealaltă, într-o permanentă stare de alertă, susținută prin descărcări crescute de adrenalină și încheiată de stări de epuizare. Dacă aceste perioade de încărcare maximă nu pot fi evitate complet, trebuie avut măcar în vedere ca durata lor să fie menținută la un minim.
Din păcate am întâlnit destul de mulți Manageri care acceptă o astfel de situație ca fiind normală, se supun de bună voie unui stres foarte crescut, pe o perioadă lungă de timp, ajungând în unele cazuri chiar la o stare asemănătoare cu dependența. Urmările acestui tip de comportament cred că ne sunt clare tuturor: irascibilitate, lipsă de concentrare, scădere a obiectivității, a consecvenței, într-un cuvânt, scăderea capacității de decizie, anume exact facultatea de care respectivele persoane au cea mai mare nevoie.
