Acum, de cand e la moda criza si discutiile despre ea, am auzit de mai multe ori decat in tot restul vietii mele de afaceri despre managementul de criza. El e vazut in general ca un fel de asalt al cavaleriei usoare, mortal, curajos si decisiv, prin care se stopeaza pierderile, se pune naibii ordine odata si se taie toate costurile inutile. Dupa sase luni, ca sa citez un termen pe care l-am citit intr-un articol despre tema, pacientul astfel tratat ori sucomba, ori se face bine, caci, se stie, ce nu te omoara, te intareste. Sunt cateva lucruri care mie nu-mi plac la modelul asta. Primul, si cel mai important, e cel al definirii costurilor inutile. A circulat prin internet o povestioara interesanta despre criza, o parabola a micului lustragiu. Zice-se ca era un lustragiu care isi facea deverul de ani buni in fata unei banci. Intrau si ieseau domni spilcuiti, cu pantofi negri, costume si cravate si care tineau sa arate mereu ca scosi din cutie. Si el ii ajuta. Toti erau fericiti, lustragiului ii mergea bine. De la o vreme, oamenii astia insa erau din ce in ce mai grabiti si mai nervosi, si lustragiul i-a intrebat ce se intampla. “Cum, nu stii? - i-a zis unul dintre ei - E mare criza. Ne asteapta vremuri grele. Trebuie sa te pregatesti si tu”. Lustragiul s-a speriat si a inceput sa se pregateasca de vremuri grele. A cumparat crema mai ieftina, nu a mai dat ghetele cu ceara, a folosit carpe de canepa, nu de plus, si perii mai ieftine. Si, incet-incet, clientii au inceput sa se imputineze. Pana cand, intr-o buna zi, nici unul dintre domnii spilcuiti care intrau si ieseau in fiecare zi din banca nu s-a mai oprit sa-si lustruiasca patofii. “Ce bine ca m-a prevenit omul acela - si-a zis lustragiul -, ca eu nu m-as fi gandit niciodata ca vine o criza asa de mare”. Problema reducerii costurilor inutile sta in defintia inutilului. Ea cuprinde, de regula, cheltuieli cu adevarat inutile, pe care in vremuri bune le faceai pentru ca iti permiteai, desi ar fi trebuit sa te intrebi si atunci care e rostul lor. Dar, din pacate, include adesea si cheltuieli care nu sunt, de fapt, inutile, dar nu aduc profit imediat. Aceste cheltuieli sunt primele care cad. De pilda, clientii mei isi ingheata bugetele de training si dezvoltare, bugete de marketing sau bugete de recrutare, desi toate aceste cheltuieli sunt, in mod cert, utile. Sigur, poate spune cineva, ele or fi utile, dar, pana sa ajungem sa le vedem utilitatea, vom fi dat faliment. Trebuie sa ne asiguram intai supravietuirea, si apoi om mai vedea. Si aici ajungem la esenta managementului de criza. El are doua fete distincte. Exista fata managementului orientat spre supravietuire si fata managementului orientat spre crestere si capitalizarea oportunitatilor. Jocul economic e un joc cu suma fixa. In el exista mereu si castigatori, si pierzatori, in cuantum egal. Un management care-si propune sa nu fie pierzator sfarseste prin a fi, pentru ca metoda de a nu fi pierzator e sa fii invingator, nu sa bagi capul in nisip. Mai mult decat intr-o criza localizata, de ramura sau chiar de tara, intr-o criza globala, ca si cea la care asistam, lumea se va reaseza. Vad la managerii de criza de circumstanta cu care ma intalnesc o asteptare nespusa ca atitudinea corecta in criza asta e sa lasi panzele mici si sa mergi unde te poarta furtuna, pana s-o termina, dupa care sa-ti reiei drumul. E o asteptare gresita si naiva. Lumea care va urma acestei crize va fi foarte diferita de lumea dinaintea ei. Orice ai facut anul trecut si era bine e foarte posibil ca anul viitor sa fie prost. Daca lumea se va reaseza cum a fost, inseamna ca nu am invatat nimic din ce s-a intamplat si nu facem decat sa o punem de o noua criza. Asta nu se va intampla, nu de data asta. Oricine crede contrariul e pasibil de surprize mari. Ca atare, ce trebuie sa faci pentru a iesi cu bine din aceasta criza este nu doar sa supravietuiesti, dar sa te pregatesti pentru lumea care va veni. Supravietuirea e ca biletul la loterie. Iti trebuie ca sa intri in joc, dar nu-ti garanteaza castigul. Daca te opresti la ea, vei fi cu siguranta unul dintre pierzatorii crizei, nu unul dintre castigatori. Eu nu stiu cum va arata lumea de dupa criza, dar cateva lucruri cred ca se contureaza deja. Cred ca e clar ca situatia de azi a fost generata de goana excesiva dupa profituri pe termen scurt. Cred ca in lumea de maine, constructia temeinica si sustenabila a afacerilor va conta mai mult. Mai cred ca managementul organizatiilor va trebui sa se indrepte mai mult catre flexibilitate si cooperare decat catre disciplina si proces. Fara a minimiza rolul disciplinei, e clar deja ca modelele de conducere de tip comanda si control au generat derapajele masive care au dus la criza si ca lumea viitoare va trebui sa fie mai inteleapta si mai flexibila pentru a face fata provocarilor atunci cand apar, nu atunci cand au ajuns deja explozive. Cred, deci, ca rolul fiecarui manager aflat azi in criza, dupa ce gaseste solutii pentru a-i supravietui, este sa se gandeasca la cum va concura in lumea care va urma. Pentru ca ea va fi diferita, iar invingatorii si invinsii ei vor fi altii. Si un ultim gand. Un pilot de linie aeriana isi castiga salariul poate odata in viata, uneori nici atat. In rest, e platit mai degeaba. Toate costurile legate de antrenarea lui, de mentinerea lui in forma, salariul lui considerabil, toate sunt inutile in 99,99% din situatii. Valoarea lui se vede rar, atunci cand intra in furtuna neprevazuta sau cand ii explodeaza un motor. Pe vreme buna, orice marinar de weekend e lup de mare si orice manager e lider vizionar. Adevarata valoare a tuturor conducatorilor se vede acum, cand e greu.
