Marea implozie a băncilor de investiţii

Goldman Sachs şi Morgan Stanley, ultimele bănci de investiţii rămase în picioare după ziua care a schimbat radical lumea financiară, au solicitat, după căderea Lehman Brothers, transformarea în bănci comerciale. Practic, modelul băncilor de investiţii dispărea, sub presiunea unei pieţe care nu mai putea asimila mixul de active toxice şi de produse financiare foarte sofisticate şi riscante. Atât Goldman Sachs, cât şi Morgan Stanley au semnat acorduri cu parteneri puternici şi au început să practice activităţi proprii băncilor comerciale, cum ar fi atragerea de depozite de la clienţi.

În 22 septembrie 2008, cea mai mare bancă niponă - Mitsubishi UFJ Financial Group (MUFG) - a preluat 20% din Morgan Stanley, pachet pentru care a plătit 8,4 miliarde de dolari. “Oracolul din Omaha”, miliardarul Warren Buffett, a cumpărat, la finele lunii septembrie 2008, acţiuni la Goldman Sachs în valoare de cinci miliarde de dolari. Banca nu şi-ar fi putut dori un vot de credibilitate mai bun decât investiţia lui Buffett. Miliardarul a spus, la momentul respectiv, că a investit “cu mintea” şi că se aşteaptă ca Goldman Sachs să obţină profituri chiar dacă s-a transformat într-o bancă obişnuită.

În aceeaşi zi, 15 septembrie 2008, cea mai mare bancă de retail din Statele Unite - Bank of America - a cumpărat Merrill Lynch, pentru 50 miliarde de dolari. Preluarea “a îmbogăţit” Bank of America cu aproape 17.000 de brokeri, care gestionau 1.600 de miliarde de dolari. Merrill Lynch era în pericol de a deveni victima următoare a crizei subprime, după ce Lehman Brothers a anunţat intrarea sub protecţia legii falimentului.

Pare neplauzibil că băncile de investiţii îşi vor reveni, având în vedere viteza de cădere pe care au înregistrat-o. Totuşi, 75 de ani după separarea legislativă a băncilor comerciale de cele de investiţii, America s-a întors complet la modelul băncii universale practicat de John Pierpont Morgan, fondatorul JP Morgan.