Ce impune statutul de antreprenor in Romania anului 2008?

Sunt multe sacrificii pe care statutul de antreprenor le impune. Activitatea antreprenoriala trebuie sa fie pe primul loc, asadar viata personala este de multe ori sacrificata (partial sau total, cel putin in perioada in care businessul antreprenorial este la start-up). In plus, pentru a avea premisele unui succes de termen lung, antreprenorul nu isi poate permite sa cheltuiasca profiturile initiale ale firmei pe capricii personale sau de familie, deoarece toti banii castigati trebuie reinvestiti in business. Nu suna foarte incurajator pentru antreprenori, dar multi, daca nu toti antreprenorii de mare succes, stiu ca asa au inceput si au continuat timp de mai multi ani, pana cand businessul a crescut suficient ca ei insisi sa isi permita timp si bani pentru interese personale.

Care sunt termenii in care se masoara antreprenoriatul?

Antreprenoriatul este, ca activitate, orientat direct catre obtinerea unui profit si/sau a unei valori de exit a afacerii, asa ca succesul antreprenoriatului se poate masura destul de corect in acesti termeni “cantitativi”, respectiv ce anume a realizat antreprenorul in timpul ciclului de viata al afacerii pe care a initiat-o, de la start-up pana la exit. Un antreprenor de succes este cel care maximizeaza aceste valori de monetizare a afacerii intr-un interval scurt de timp si/sau cu un randament anual cat mai bun. Foarte rar, analiza antreprenoriatului este insa realizata in mod specific pe acest tip de “metrica”, desi, pana la urma, se ajunge la acelasi calcul, deoarece antreprenorii de succes sunt considerati cei care cresc afacerea intr-un interval de timp cat mai scurt sau care reusesc sa mentina cresterea businessului cu rate foarte bune pe termen lung.

Pe langa aceste masuri financiare, exista totusi, din ce in ce mai mult, o masura reala a antreprenoriatului care trebuie cautata in sfera sociala, comunitara: antreprenorii sunt cei care cu adevarat creeaza locuri de munca, genereaza prosperitate in aria in care opereaza si reprezinta, in plan social, modele de succes pentru generatiile urmatoare. Asa cum toata Romania si-a luat drept modele in anii ‘70 pe marii nostri sportivi ca Nadia sau Ilie Nastase, cred ca, in secolul XXI, modelele tinerilor din Romania ar putea foarte bine sa fie niste antre prenori romani de succes din primele generatii de dupa 1989, care au demonstrat ca se pot obtine rezultate de exceptie cu multa vointa si cu anumite calitati, intr-un mediu economic de piata.

Daca ar fi sa facem un clasament cu cei mai buni zece antreprenori din Romania, care ar fi criteriile dupa care i-ati clasifica? Primeaza cifra de afaceri, potentialul businessului, calitatile de lider si de bun manager ale antreprenorului?

Antreprenoriatul nu este o “stiinta exacta”, ci mai curand o “arta”, asa ca el nu poate fi masurat doar pe considerente strict cantitative - profitabilitate, cifra de afaceri realizata. E greu de facut un top. Cred ca, pentru o evaluare cat mai rezonabila, ar trebui luati in calcul mai multi factori: cei cantitativi (profituri, cifre de afaceri), cei cvasi-cantitativi (as acorda niste puncte de bonus pentru “antreprenorii in serie”, adica acei antreprenori care au repetat povestea de succes initiala in noi afaceri), dar si factori calitativi (de exemplu, care este opinia despre acesti antreprenori a oamenilor din echipele in care au lucrat, sau relevanta sociala si exemplara a activitatii lor pentru posibilii discipoli ai acestor antreprenori).

La ce ar trebui sa ne gandim cand vorbim despre o cultura antreprenoriala in Romania?

Eu m-as gandi la faptul ca ne lipseste, din pacate, in Romania, aceasta cultura antreprenoriala si ca ar trebui depuse toate eforturile (inclusiv de mediul guvernamental) pentru a incuraja formarea si dezvoltarea unei culturi antreprenoriale solide cat mai curand in Romania. In lipsa unei clase antreprenoriale solide si bine educate, cel putin din punct de vedere al conceptelor de afaceri, Romania nu poate dezvolta un sector IMM puternic. IMM care este, de fapt, o “traducere libera” in limba romana a termenului de antreprenoriat, iar fara acest lucru nu vom putea cu adevarat sa ne integram in Europa, deoarece intreaga Europa Unita este reprezentata, in mod substantial, de aceste intreprinderi mici si mijlocii antreprenoriale, ca fiind cel mai dinamic, cel mai activ si cel mai rapid in crestere sector al economiei.

In Romania, exista inclusiv acel obstacol subiectiv al “caprei vecinului” legat de antreprenoriat, deoarece prosperitatea antreprenoriala este asociata foarte frecvent la noi cu furtul sau cu imoralitatea, desi aceasta prosperitate antreprenoriala este, in esenta, un motor al economiei si un motor al societatii in general.

Atat timp cat nu vom reusi sa consideram aceasta prosperitate ca un bun exemplu pentru intreaga natiune, nu putem face multi pasi inainte. Ce e drept, ca circumstanta extrem de solida in apararea cetateanului simplu din Romania cu privire la aceasta perceptie paguboasa, trebuie sa spun, ca sa nu ocolesc un adevar dureros, si faptul ca prea multi asa-zisi “antreprenori de succes” romani sunt, in realitate, niste parveniti sau niste fructe otravite ale coruptiei generalizate din Romania de dupa 1989. Daca am reusi intr-un fel, in acest mediu antreprenorial “pestrit” din Romania, sa separam “graul de neghina”, probabil ca ar putea aparea la suprafata un numar semnificativ de exemple demne de urmat, antreprenori care au muncit pana la epuizare, au fost inteligenti si capabili, si-au asumat riscuri, au avut probabil si putina sansa, dar au reusit sa creeze afaceri de succes in mod corect si cinstit.

Ce ii inspira pe romani sa devina antreprenori?

Sunt, in opinia mea, patru tipuri de dorinte antreprenoriale in Romania. Exista, in primul rand, dorinta “visatoare” a unor oameni care isi doresc in mod contemplativ sa devina antreprenori, dar nu au nici vointa de a deveni antreprenori reali si poate nici calitatile necesare. Asemenea oameni iti vor vorbi ore in sir despre tot felul de idei exceptionale de afaceri care ar putea aduce, teoretic, profituri de milioane, dar, in realitate, nu vor aduce niciodata nimic, pentru ca sunt doar visuri. Exista, pe de alta parte, antreprenorii “din capriciu”, cei care nu au nicio activitate profesionala sau sociala relevanta, dar cineva ii sustine cu bani si care, pentru un capriciu, vor sa inceapa o activitate antreprenoriala, fara sa aiba insa un plan concret sau o strategie.

Cele mai multe dintre aceste initiative antreprenoriale vor esua, desi, in mod paradoxal, vor fi si unele care vor avea un anumit grad de succes. O a treia categorie ar fi antreprenorii “de nevoie”: oameni care nu au o chemare antreprenoriala nativa, dar nu reusesc, din diverse motive, sa realizeze, pentru ei si pentru familie, un trai decent cu job-ul pe care il au, sau cu veniturile curente. Acestia sunt oameni care vor mai mult, si unora li se pare ca singura solutie este pornirea unei afaceri, ca si antreprenor; desi, din aceasta categorie se pot selecta cativa antreprenori de mare succes. Multi dintre ei esueaza, pentru ca nu fac antreprenoriatul cu pasiune si convingere, ci doar in speranta ca vor castiga mai multi bani, lucru care nu se intampla intotdeauna. Ultima categorie si, probabil, cea care are cel mai mare potential de succes sunt antreprenorii “nativi”, acei oameni care au calitatile necesare, simt acest lucru si poate, dupa o minima experienta ca angajati intr-o companie, isi dau seama ca ei pot face altceva, mai plin de satisfactii

pentru ei: sa isi ia cariera, viata si activitatea profesionala pe cont propriu, pornind o afacere ca si antreprenori. Evident, si acestia vor fi sever triati de realitatea cruda a afacerilor, de competitie, de problemele financiare si de cash-flow, insa, probabil ca din aceasta categorie o parte insemnata va reusi totusi sa iasa la liman, macar atat cat sa poata spune ca au pornit o mica afacere care functioneaza, genereaza profit si le asigura, pe langa un trai decent, si o satisfactie personala peste nivelul celei de a fi angajati intr-o alta firma.

Cum a evoluat sectorul antreprenorial dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana?

Nu exista un salt calitativ sau cantitativ care sa fi fost bine definit de momentul 1 ianuarie 2007. Evolutia sectorului antreprenorial din Romania a inceput cu mult inainte de intrarea Romaniei in UE, practic, din primii ani de dupa 1989. In 2007, singurele componente importante noi care au aparut, in opinia mea, in abordarile antreprenoriale din Romania au fost cele legate de fondurile europene nerambursabile si de preluarea unor modele europene consacrate de antreprenoriat. De exemplu, dezvoltarea mult mai rapida a francizelor, incepand cu 2006-2007.

Care ar trebui sa fie atuurile unui antreprenor de succes?

Un antreprenor cu sanse de succes trebuie sa aiba niste calitati si atribute specifice, cred eu. In primul rand, trebuie sa fie energic si sa stie sa ii energizeze si pe cei din jur. In al doilea rand, trebuie sa fie sau sa devina rapid un expert in domeniul sau de activitate. Nu in ultimul rand, trebuie sa fie un om corect si cinstit cu partenerii, ca si cu angajatii sau clientii.

Care sunt avantajele pe care le are un antreprenor roman atunci cand concureaza pe o piata din afara?

Nu are niciun avantaj implicit. Dimpotriva, de multe ori poate fi dezavantajat in mod obiectiv - nu cunoaste piata, limba, regulile businessului din acea piata la fel de bine ca localnicii - si subiectiv. In unele tari, romanii sunt priviti cu oarecare condescendenta atunci cand vin sa dezvolte afaceri. In aceasta categorie intra, in general, cam tot vestul Europei, dar si multe tari din centrul si estul Europei. Insa, un antreprenor roman poate avea niste avantaje explicite, in caz ca afacerea pe care a dezvoltat-o in prealabil in Romania este deja foarte puternica, bine consolidata, competitiva, caz in care ii va fi mai usor sa intre pe o piata din afara, contand pe toata experienta si pe tot capitalul acumulate in Romania. Daca insa aceasta dezvoltare pe o piata din afara se desfasoara inainte de maturizarea afacerii in Romania, riscurile pot fi foarte mari.

fit distribution Distributie IT

CV FIT Distribution

Profil

Fit Distribution si-a bugetat in 2008 o cifra de afaceri de aproape 17 milioane de euro, cu 50% mai mare fata de anul trecut. Pe platforma logistica a FIT Distribution, Ghenea dezvolta, incepand cu 2005, si apoi lanseaza comercial ca si proiect separat de business, in iunie 2006, un site de vanzari online, una dintre primele initiative de e-commerce din Romania, denumit www.pcfun.ro.

CV Marius Ghenea