Uniunea Europeană schimbă radical regulile pentru automobile, de la modul în care sunt proiectate și fabricate până la dezmembrare, reciclare și export. Constructorii vor fi obligați să folosească mai mult plastic reciclat, să proiecteze mașini care pot fi demontate mai ușor și să suporte o parte din costurile pentru tratarea vehiculelor scoase din uz.
Noua legislație europeană privind vehiculele scoase din uz intră în vigoare pe 13 august, însă schimbările nu apar peste noapte. Principalele obligații vor fi introduse etapizat, iar cadrul general va începe să se aplice de la 1 septembrie 2028.
Este una dintre cele mai importante schimbări de până acum în industria auto europeană: mașina nu mai este privită doar ca un produs care trebuie să fie performant și sigur în timpul utilizării, ci ca un produs al cărui întreg ciclu de viață trebuie gestionat – de la fabrică până la dezmembrare și reciclare.
Prima țintă: plastic reciclat în fiecare mașină
Una dintre cele mai vizibile schimbări va apărea în materialele folosite la fabricarea automobilelor.
Pentru fiecare tip nou de vehicul omologat începând cu 1 septembrie 2032, cel puțin 15% din plasticul utilizat trebuie să fie reciclat, calculat în funcție de greutate și provenit din deșeuri post-consum. Din 2036, ținta urcă la 25%, conform 2eu.brussels.
Mai mult, o parte din plasticul reciclat trebuie să provină chiar din industria auto. Cel puțin 20% din cantitatea necesară pentru atingerea primei ținte trebuie să provină din vehicule scoase din uz sau din componente îndepărtate de pe mașini în timpul utilizării.
Cu alte cuvinte, Europa încearcă să creeze un circuit închis: mașina veche devine, cel puțin parțial, materie primă pentru mașina nouă.
Comisia Europeană poate acorda însă derogări temporare dacă materialele reciclate nu sunt disponibile în cantități suficiente sau dacă prețurile lor cresc atât de mult încât respectarea țintelor ar deveni excesiv de dificilă.
Nu doar plasticul intră în vizor
Reforma nu se oprește la plastic.
Comisia Europeană trebuie să analizeze și introducerea unor praguri minime pentru oțelul și aluminiul reciclat utilizate în automobile. Pentru oțel, evaluarea fezabilității trebuie realizată până în septembrie 2027, iar pentru aluminiu regulamentul prevede stabilirea unei cote și a unei date de aplicare care nu poate fi mai târzie de august 2033.
Ulterior, regulile ar putea viza și magneziul și alte materii prime critice.
Miza este una economică, nu doar ecologică. Industria auto este un mare consumator de materii prime, iar Bruxelles-ul vrea ca mai multe dintre acestea să rămână în economia europeană, în loc să fie importate și apoi pierdute odată cu casarea vehiculelor.
Mașinile vor trebui proiectate pentru dezmembrare
Una dintre cele mai interesante schimbări privește chiar proiectarea automobilelor.
Constructorii vor trebui să conceapă vehiculele astfel încât piesele și componentele importante să poată fi îndepărtate mai ușor de instalațiile autorizate de tratare. Scopul este ca acestea să poată fi înlocuite, reutilizate, recondiționate, refabricate sau reciclate, atunci când acest lucru este posibil tehnic.
Regula devine și mai importantă în cazul mașinilor electrice.
Pentru noile tipuri de vehicule omologate de la 1 septembrie 2032, bateriile, pachetele de baterii și motoarele electrice de tracțiune trebuie să poată fi scoase și înlocuite fără distrugerea lor inutilă.
Constructorii vor trebui, de asemenea, să ofere operatorilor informații despre modul în care componentele pot fi demontate și înlocuite.
Piesele second-hand primesc un impuls european
UE vrea ca mașinile scoase din uz să nu ajungă direct la fier vechi.
Începând din septembrie 2029, statele membre vor trebui să stimuleze reutilizarea, refabricarea, modernizarea și recondiționarea pieselor și componentelor auto.
Pentru șoferi, schimbarea poate însemna, în timp, o piață mai mare pentru componente recuperate și recondiționate.
Pentru industrie, înseamnă însă și o schimbare de model: valoarea unei mașini nu va mai fi calculată exclusiv prin ceea ce poate produce ca vehicul, ci și prin cât de mult din ea poate fi recuperat după ce își încheie viața.
95% din mașină trebuie recuperată
Regulamentul păstrează și înăsprește obiectivele privind tratarea vehiculelor scoase din uz.
Din 2030, cel puțin 95% din greutatea medie a unui vehicul, fără baterii, trebuie reutilizată sau valorificată, iar cel puțin 85% trebuie reutilizată sau reciclată.
Din 2032 apare și o țintă distinctă pentru plastic: operatorii trebuie să recicleze anual cel puțin 30% din greutatea medie a plasticului conținut de vehiculele tratate, cu excepțiile prevăzute de regulament.
Problema este că reciclarea actuală nu înseamnă neapărat că materialele se întorc în industria auto.
În prezent, aproximativ 85% dintre materialele unui vehicul ajung să fie reciclate, însă o mare parte este reprezentată de metale mărunțite, iar doar aproximativ 19% din plasticul provenit din vehicule scoase din uz este reciclat. Noile reguli urmăresc tocmai creșterea calității reciclării.
Producătorii vor plăti mai mult pentru mașinile greu de reciclat
O altă schimbare importantă este responsabilitatea financiară.
Constructorii sau organizațiile create de aceștia vor trebui să contribuie la costurile pentru colectarea, transportul și tratarea vehiculelor scoase din uz.
Principiul este simplu: dacă producătorul construiește o mașină mai ușor de dezmembrat și reciclat, costurile de la sfârșitul vieții ar trebui să fie mai mici. Dacă vehiculul este dificil de tratat, costurile pot crește.
Bruxelles-ul încearcă astfel să mute o parte din presiunea economică de la operatorii de reciclare și autorități către producătorii care au luat deciziile de proiectare.
UE pune frână și exportului de „rable”
Una dintre cele mai importante măsuri pentru piața de mașini second-hand vizează exporturile către țări din afara Uniunii Europene.
Din 1 septembrie 2031, un vehicul va putea fi exportat doar dacă nu este clasificat drept vehicul scos din uz și este apt pentru circulație la momentul declarației de export.
Autoritățile vamale vor putea verifica informațiile despre vehicul, inclusiv numărul de identificare și statul membru în care a fost înmatriculat ultima dată.
Scopul este să fie blocat un fenomen bine cunoscut: exportarea unor vehicule care sunt, în realitate, deșeuri, dar sunt declarate drept mașini second-hand.
Europa încearcă astfel să nu mute problema reciclării și poluării în țări în care infrastructura pentru tratarea vehiculelor scoase din uz este mai slabă.
10-12 milioane de mașini ajung anual la sfârșitul vieții
Miza este uriașă.
Comisia estimează că în Europa ajung anual la sfârșitul vieții între 10 și 12 milioane de vehicule. Acestea conțin cantități importante de oțel, aluminiu, cupru, plastic și alte materiale care pot fi recuperate.
În loc ca aceste resurse să fie pierdute, noul regulament vrea să transforme mașina scoasă din uz într-o mină urbană de materii prime.
Este și motivul pentru care oficialii europeni prezintă reforma nu doar ca pe o măsură de mediu, ci ca pe una de securitate economică și industrială.
Ce se schimbă pentru șoferi?
În prima fază, probabil puține lucruri se vor schimba vizibil pentru proprietarul unei mașini.
Regulile sunt construite în primul rând pentru producători, importatori, operatorii de dezmembrare și reciclare și pentru autorități.
În timp însă, efectele pot deveni vizibile în mai multe zone: disponibilitatea pieselor recondiționate, modul în care sunt evaluate mașinile avariate, costurile asociate casării și, în perspectivă, chiar modul în care sunt proiectate automobilele.
Pentru industria auto europeană, schimbarea este însă mult mai profundă.
Mașina nu mai trebuie doar să fie fabricată pentru a circula. Trebuie să fie fabricată și pentru momentul în care nu va mai circula.
Iar aceasta este, probabil, cea mai importantă idee din noul regulament european privind vehiculele scoase din uz.
