Memorialul celei de-a doua nasteri

La 84 de ani, scriitorul portughez Jose Saramago s-a intors in satul copilariei, Azinhaga, pentru a se naste definitiv. Este marturisirea prin care isi incepe cartea autobiografica „Farame de memorii“, publicata in 2006 si aparuta recent la editura Polirom in seria de autor „Jose Saramago“ (alaturi de „Memorialul manastirii“, „Anul mortii lui Ricardo Reis“ sau „Toate numele“). Nimic din ce a revazut la batranete nu seamana, insa, cu satul copilariei: casa in care s-a nascut, in 1922, „a disparut intr-un munte de ruine“, gradinile de maslini au fost inlocuite cu terenuri de fotbal, iar oamenii dragi, cu chipuri straine.„Acest fel de pierdere nu ma mai face de mult sa sufar, pentru ca, prin puterea reconstructiva a memoriei, pot sa ridic in orice moment peretii albi ai casei, sa plantez maslinul ce facea umbra la intrare, sa deschid si sa inchid ferestruica de la usa“, marturiseste el in primele pagini ale cartii, mentionand astfel una din cele mai impresionante calitati umane – puterea de a-ti aminti –, pe care o descrie cu admiratie si in romanele sale („Toate numele“ – 1997, de exemplu).Saramago nu face, in „Farame de memorii“, o descriere cronologica a copilariei si adolescentei, ci rastoarna de-a valma, ca intr-o istorisire verbala, amintirile cele mai vii.

Citeste mai mult