Christian Wolmar, care cunoaşte foarte bine istoria transportului feroviar din Marea Britanie, povesteşte că metroul a ajutat la deblocarea străzilor intens circulate: "Londra era foarte aglomerată în secolul al XIX-lea. Erau standuri şi tarabe cu fructe şi legume pe străzi".
Ken Livingston, fostul primar al Londrei, apreciază că, fără metrou, această metropolă nu ar fi devenit ceea ce este în zilele noastre: "Acum două sute de ani, în Londra erau cam un milion de oameni, iar acum sunt opt milioane. Dar este nevoie de o reţea de transport subteran foarte bună ca să ajungi la această cifră. Tocmai de aceea, toate marile oraşe ca Beijing, Shanghai, Delhi construiesc astfel de reţele".
Pe atunci, inginerii victorieni au avut curajul să-şi asume primii acest experiment. Şi le-a reuşit.
"Aşa cum se proceda în perioada Victoriană, Marea Britanie găsea o soluţie, iar restul lumii o copia. Partea proastă este că, fiind primii, noi n-am putut învăţa din greşelile altora", a mai spus Livingstone.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, metroul a fost un adăpost ideal în calea bombelor lui Hitler. Peste mai bine de o jumătate de secol, în iulie 2005, metroul londonez a devenit un loc al groazei, în urma atentatelor care au omorât 52 de persoane.
Astăzi, londonezii se bazează mult pe metrou, care transportă într-o zi mai mulţi pasageri decât toată reţeaua de trenuri clasice a Marii Britanii. Însă investiţiile în retehnologizare au întârziat zeci de ani, aşa că de multe ori apar probleme în subteran. Iar pentru a răspunde la cererile acestui secol, inginerii apreciază că mai sunt necesare încă două linii.
Duminică, 13 ianuarie, autorităţile vor reface simbolic primul drum al primului tren de metrou care s-a pus în mişcare la Londra acum 150 de ani.
