Mircea Aron susţine că a decis să candideze deoarece, în calitate de judecător al ÎCCJ, înţelege foarte bine situaţia cu care se confruntă "cea mai grea instanţă din ţară" din cauza lipsei de personal şi cât de "important este să se revină la normal". De asemenea, hotărârea sa de a candida este rezultatul "îndemnului transparent al unei majorităţi consistente din rândul judecătorilor membri ai CSM", mai menţionează Aron, subliniind că de-a lungul carierei de 31 de ani de magistratură nu a avut nicio funcţie de conducere în sistemul judiciar.
El subliniază că, în cursul mandatului de membru CSM, a interpretat noţiunea de ''consiliu" ca fiind un organ colegial în care deciziile se iau după dezbateri serioase, cu argumente lipsite de emotivităţi şi partizanate, că asumarea deciziilor în afara spaţiului care defineşte CSM-ul ca organ colegial este riscantă, pernicioasă.
Mircea Aron susţine că un alt motiv care l-a determinat să candideze este avantajul de a fi unul dintre judecătorii ÎCCJ, deoarece poate înţelege mai bine greutăţile cu care se confruntă instituţia din cauza lipsei de personal.
El mai spune că, nu în ultimul rând, hotărârea de a candida este rezultatul îndemnului transparent al unei majorităţi consistente din rândul judecătorilor, membri ai CSM.
Oana Schmidt-Hăineală atrage atenţia asupra modificărilor complexe cu care se va confrunta în acest an sistemul judiciar.
Schmidt-Hăineală susţine şi necesitatea păstrării unui echilibru între puterile statului, asigurarea independenţei justiţiei şi lipsa ingerinţelor în actul de justiţie, acestea fiind în opinia sa "pietre de temelie" pentru garantarea funcţionării statului de drept.
