Mircea Coşea: Despre ieșirea din recesiune

Conform unei definiții discutabile dar unanim acceptate, o creștere consecutivă la nivelul a două trimestre înseamnă,  din punct de vedere statistic,  ieșirea din recesiune.

Am subliniat că este o ieșire din recesiune doar din punct de vedere statistic pentru a atrage atenția asupra  lipsei de relevanță pe care o astfel de ieșire ar avea-o asupra stării actuale a economiei și, implicit, asupra populației. Nu este decât manifestarea unui trend de stopare a căderii economiei și nicidecum un trend de relansare a ei.

Spuneam că nu contest anunțul ieșirii din recesiune dar îmi iau permisiunea să-l comentez din câteva puncte de vedere:

Din neștiință sau cu bună știință, la nivel oficial s-a vorbit de nenumărate ori de ”ieșirea României din criză”. La nivelul unor analiști sau comentatori de talk-show s-a criticat și corectat abordarea oficială prin sublinierea diferenței dintre recesiune și criză, cu accent special pe caracterul ciclic al crizei. S-a arătat că este posibilă ieșirea din recesiune dar criza va mai dura o perioadă, probabil între 3 și 5 ani, fiind determinată și de durata crizei financiare internaționale. Este o abordare corectă. Indiscutabil, recesiunea nu poate fi substituită crizei dar, după părerea mea, problema României este mai complicată decât cea a efectelor crizei financiare internaționale.

Această criză a influențat economia noastră dar nu în planul sferei financiare de tip subprime ci prin efectele de contagiune preluate de România prin dependența covârșitoare a relațiilor noastre externe de nucleul de forță al Uniunii Europene. Atâta timp cât peste 70% din exportul și importul nostru este unidirecționat spre acest nucleu a fost inevitabilă contaminarea.

Inevitabilitatea nu s-a explicat doar prin unidirecționare ci și prin structura importului și a exportului, care la rândul ei este determinată de structura economiei românești. Criza internaţională, oricât de dură a fi, are şi „meritul” de a revela existenţa unei profunde crize structurale pe care România a moştenit-o de la regimul comunist şi pe care, din păcate, în multe domenii a adâncit-o pe perioada tranziţiei. Această criză de structură nu se referă doar la profunde dez­echilibre macroeconomice, ci şi la o structură a sectoarelor şi a ramurilor de activitate incapabile să valorifice cu un important spor de valoare adăugată factorii interni de avantaj competitiv. Citește mai departe comentariul lui Mircea Coșea pe Standard.ro