Principiul care a stat la baza politicilor poloneze a fost definirea priorităţilor, întrucât s-a considerat că viteza de reacţie în situaţiile de criză este esenţială, ceea ce presupune existenţa unei analize prealabile nu numai a priorităţilor, ci şi a succesiunii şi ritmului cu care acestea trebuie abordate.
În baza acestui principiu general, strategia poloneză anticriză a urmărit şi stabilirea altor principii de acţiune, considerate a fi obligatoriu de urmat în starea de criză.
1. Criza a fost considerată ca fiind un fenomen cu efecte generalizate atât la nivelul mediului economic, cât şi social. În consecinţă, s-a considerat că ieşirea din criză se poate realiza doar prin participarea tuturor categoriilor sociale şi a agenţilor economici la efortul şi sacrificiile necesare. Astfel, cheltuielile bugetare, în regim de criză, trebuie orientate spre satisfacerea “interesului general”, prin care se înţelege ansamblul mediului economic şi totalitatea categoriilor defavorizate în situaţie de criză. Orice discriminare în sensul sprijinirii individuale a unor firme sau categorii socio-profesionale a fost considerată ca un element de agravare a crizei.
2. Sprijinirea de către stat, prin orice instrument bugetar sau administrativo-instituţional, a reluării, la nivel global, a activităţii sectoarelor materiale şi bancare ale activităţii economice nu trebuie să fie admisă decât în contextul unei reale reluări a activităţii economice pe piaţa materială şi bancară a Uniunii Europene sau a unei puţin probabile creşteri a consumului pe piaţa internă. Aceasta se explică prin faptul că economia poloneză (ca şi cea românească) nu este, în ansamblul ei, contractor, ci subcontractor în relaţiile cu economia occidentală a UE.
3. S-a conceput o strategie anticriză până la nivel de ramură şi sector de activitate, în care locul principal l-a avut reorientarea politicilor fiscale, în scopul de a stimula utilizarea resurselor sectorului privat spre investiţii necesare creşterii rapide a competitivităţii pe pieţele externe. În mod special, s-a stimulat orientarea spre pieţele externe mai puţin afectate de criză, cum ar fi cea a Chinei, Indiei şi Americii Latine.
4. S-a considerat necesară reevaluarea avantajelor comparative ale economiei poloneze în condiţiile crizei, sprijinind programe speciale de calificare a forţei de muncă în sectoarele şi domeniile considerate a avea, în noile condiţii, posibilitatea transformării rapide a avantajelor comparative în avantaje competitive.
5. Accesarea fondurilor comunitare s-a considerat a fi un proces ce necesită o înaltă calificare, ceea ce presupune dotarea în continuare a instituţiilor de accesare cu un număr sporit de funcţionari, în condiţiile creşterii profesionalismului şi motivării materiale a acestora.
6. O cale importantă de reducere a cheltuielilor generale ale statului polonez (publice şi private) a fost considerată scăderea cheltuielilor cu energia. În acest sens, s-a reevaluat ponderea diferiţilor combustibili în balanţa energetică, prin suplimentarea surselor alternative interne, concomitent cu începerea unor discuţii de renegociere a unor contracte de import a petrolului.
Ca întotdeauna, experienţa altora este bună de studiat, şi nu de copiat. Unele dintre elementele experienţei poloneze se impun nu numai printr-o logică economică impecabilă, ci şi prin rezultatele lor, Polonia fiind una dintre ţările europene care au gestionat cel mai bine criza. Altele sunt corecte, dar prea particularizate la specificul local pentru a li se acorda o atenţie specială. Experienţa poloneză este foarte interesantă, dar nu este singura.
Noul guvern, oricare ar fi el, ar trebui să se uite cu mai mult interes şi la experienţa altora.
> Mircea Coşea este profesor universitar şi are un doctorat în ştiinţe economice. A fost deputat în Parlamentul României şi membru al Parlamentului European
