Mircea Marin: Ce faci tu, Ungarie?

Rândurile de mai sus îi le aparţin lui Timothy Ash (Global Head of Emerging Markets Research) şi Raza Agha (CEEMEA economist) ambii de la Royal Bank of Scotland (RBS) din Londra, într-o notă care poartă titlul Pericol de explozie (Fire in the hole).

Ce se întîmplă acum în Ungaria şi cu Ungaria trebuie să ne înveţe ceva – nu doar pe noi, ci pe toate ţările aflate la un moment dat în criza într-un context internaţional cu este cel în care ne aflam.

Lecţia ar fi că executivul şi banca centrală trebuie să se poarte ca nişte parteneri de vals, care în acelaşi tempo să deplaseze lin, fără să pună în pericol echilibrul perechii, pe curba evoluţiei creşterii economice.

Cele două centre de decizie nu trebuie să se bruscheze.

Ash şi Agha pornesc de la decizia băncii centrale de la Budapesta de a ridica nivelul dobânzii de referinţă cu 25 de puncte procentuale, împotriva aşteptărilor pieţei, în ciuda nivelului scăzut al creşteri economice dar şi a nivelului scăzut al inflaţiei (cei doi consideră că nvelul inflaţiei de 4,2% este totuşi unul mic în condiţiile date chiar dacă acesta este peste ţina BNU, de 3%). Cei doi argumentează că prin această decizie Andras Simor şi colegii săi nu au vrut să surprindă de dragul surprizei mutând împotriva logicii comune ci au fost forţaţi să devină precauţi anticipând o deteriorare a cadrului de politici economice.

De ce anume se tem Simor & Co? Guvernul de la Budapesta doreşte o reformă a sistemului de pensii care îngrijorează prin efectele ei agenţiile de rating, agenţii care nu se feresc să afirme că sunt gata să schimbe nu doar calificativele în litere şi cifre ale ţării dar şi perspectivele. Citește mai departe comentariul lui Mircea Marin pe Standard.ro