Mircea Marin: Ce pierd SUA şi europenii dacă nu intervin militar în Libia

În Libia ceea ce ar fi trebuit să fie o revoluţie cu parfum de iasomie care să fi durat o săptămână, poate două, tinde din ce în ce mai mult să ia forma unui război civil al cărui sfârşit nu îl poate prevedea nimeni. Cu siguranţă, colonelul Gaddafi nu mai are nicio scăpare, cercul din jurul său se strânge şi din interior şi din exterior. Dar problema este că această strangulare are loc foarte-foarte încet şi cu costuri din ce în ce mai mari deopotrivă pentru Libia şi pentru economia mondială.

Potrivit twittere-lor şi relatărilor de presă din ultimele 24 de ore în Libia se poate vorbi în sfârşit de o defecţiune majoră în cadrul armatei şi securităţii libiene. În est, precum în din ce în ce mai multe municipalităţi din vest, aceste forţe au trecut de la refuzul de a executa ordinele colonelului Gaddafi, rămînând însă neutre, la sprijinirea manifestanţilor anti-regim. Un astfel de caz, care are puterea de a se impune ca un exemplu de urmat este cel de la Benghazi – o veritabilă capitală a Libiei de Est Libere – unde, liderul opoziţiei este colonelul Tarek Saad Houssein comandantul militar care ar fi trebuit să îi reprime pe contestarii lui Gaddafi (vezi Wall Street Journal şi postări pe twitter). Armata a trecut de partea manifestanţilor în mai multe oraşe – Benghazi, Adjabia, Derna şi Toubrouk, estul ţării, Zoura, Zawiyah şi Misrata, în vesul ţării.

Aceste evoluţii au dat din nou curaj opozanţilor din Tripoli, care vineri, în ziua de rugăciune au reluat protestele împotriva regimului. Capitala rămâne însă în mâinile forţelor regimului care continuă ceea ce de mai multe zile este catalogat a fi un adevarat masacru în care sunt implicate trupele conduse de membrii clanului Gaddafi şi mercenarii veniţi dinafara ţării. Citește mai departe comentariul lui Mircea Marin pe Standard.ro