Lipsa de fermitate si de directie a Bucurestiului in privinta micutului stat (!?) de la est face ca, odata cu trecerea timpului, autoritatile moldovene sa devina din ce in ce mai indraznete, pana la limita obrazniciei. Chisinaul se simte incurajat sa procedeze astfel, simtind dezorientarea si lipsa de perspectiva a Bucurestiului.
Romania nu ezita atunci cand se pune problema exporturilor energetice care vor fi platite la Sfantu’ Asteapta. In acelasi spirit, se intervine in favoarea Moldovei pe langa diverse autoritati internationale sau state din vest care, nota bene, sunt mai degraba tentate sa lase Chisinaul in penumbrele post-sovietice in care se zbate de cand si-a declarat independenta.
In paralel, declaratiile belicoase ale reprezentantilor guvernului moldovean raman nesanctionate, la fel cum nesanctionata va ramane probabil si ofensiva grotesca impotriva limbii romane, precum si acest ultim gest care ii vizeaza pe cei doi diplomati romani. De ce nu s-ar juca domnul Voronin cu nervii guvernului roman, atata vreme cat i se permite acest lucru?
Membra a Uniunii Europene si a NATO, Romania are la dispozitie o serie de mijloace cu ajutorul carora poate pune presiune asupra Chisinaului. Nu vrea sau nu stie sa le foloseasca. Cea mai la indemana explicatie ar fi aceea ca la Bucuresti nu exista nici astazi o strategie clara cu privire la teritoriul denumit conventional Republica Moldova. Nu stim daca sa tratam Moldova ca pe un fel de copil ratacit sau ca pe o ruda distanta, rautacioasa si enervanta, care ar trebui evitata. Romania trebuie sa invete sa fie ferma in apararea propriilor interese. Tare bine ar fi daca ar reusi sa si le defineasca.
