Potrivit comunicatelor oficiale, lucrurile au stat cam așa: șeful diplomației române a afirmat că viitorul Republicii Moldova trebuie decis de către cetățenii acesteia. Lucru cu care omologul său, Serghei Lavrov, s‑a declarat de acord. Convergență de opinii? Deloc! În realitate, fiecare dintre părți înțelegea cu totul altfel „voința“ poporului moldovean. De fapt, era semnalul implicit al declanșării unei adevărate competiții pentru „cucerirea“ Republicii Moldova. O competiție al cărei moment decisiv va fi la alegerile de anul viitor. Votul din 2014 este considerat crucial. În acest moment, în rândul alegătorilor din Republica Moldova, opțiunile proeuropene și cele proestice se împart în părți aproximativ egale. Cât privește unirea cu România, despre care președintele Băsescu amintea nu de mult, opțiunile se cifrează între 5 și 15%, în funcție de cine realizează sondajele. Și, foarte probabil, mulțimea alegătorilor prounire este inclusă în cea a proeuropenilor. Chiar dacă o asemenea idee este cu greu acceptată în rândul opiniei publice din România, statalitatea Republicii Moldova este o realitate. De altfel, o realitate recunoscută pe plan internațional, prima dată, chiar de către București. În plus, statalitatea a devenit o realitate și pe teren, chiar dacă se poate purta o discuție legată de viabilitatea statului de peste Prut. În lucru este însă cert: elitele politice de la Chișinău, chiar și cele proeuropene, vor lăsa cu greu independența lor de dragul unei uniri cu România. De ce ar „coborî“ ei de la rangul de miniștri la cel de, să spunem, prefecți sau șefi de regiuni?

 

Bătălia pentru viitorul țării, spre Est sau spre Vest, se anunță extrem de strânsă. Iar o eventuală revenire la putere a comuniștilor ar putea însemna ieșirea țării din orbita europeană, pe timp nedefinit, dat fiind climatul puțin
favorabil extinderii, existent chiar în Uniunea Europeană. Dar, până atunci, urmează un alt moment important, în noiembrie: Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Republica Moldova așteaptă de la această reuniune undă verde pentru tratatul de asociere și liber schimb cu Uniunea Europeană, precum și acordul privind desființarea regimului de vize. Summitul din noiembrie ar putea însemna un punct important în beneficiul „partidei“ proeuropene.

 

În plus, România se pregătește să spargă monopolul Gazprom din Republica Moldova, odată cu inaugurarea lucrărilor la gazoductul Iași‑Ungheni. Un proiect de 26 de milioane de euro, din care un sfert sunt fonduri europene nerambursabile. Companii din România, precum Romgaz sau OMV Petrom, vor putea intra pe piața moldovenească, dar miza politică a proiectului este cu mult mai importantă. Dovadă și participarea la festivitate a comisarului european pentru Energie, Guenther Oettinger. Și nu este deloc întâmplător faptul că inau gurarea lucrărilor a avut loc chiar pe 27 august, adică la 22 de ani de la declararea independenței Republicii Moldova. O inde pendență care va fi consolidată prin eliminarea dependenței de o singură resursă energetică. Și aceasta, sub umbrela Uniunii Europene și cu ajutorul României.

 

Iar povestea este mai veche decât credem. Încă de acum mai bine de doi ani, în februarie 2011, în plină criză a gazelor pe ruta Rusia‑Ucraina‑Europa Centrală, Consiliul European răspundea propunerilor Comisiei Europene și dădea undă verde interconectării rețelelor energetice. Statele UE nu pot răspunde acum solidar unei eventuale noi crize energetice, tocmai din cauza fragmentării rețelelor; cu greu se poate vorbi în momentul de față despre o piață comună energetică. Atunci, vestea bună pentru România a fost tocmai includerea Republicii Moldova în planurile de interconectare. Dar mișcarea Uniunii primește un răspuns dur de la Moscova. Ucraina a fost amenințată direct cu sancțiuni economice, în cazul în care va semna Acordul de asociere. Cât privește Republica Moldova, este folosită amenințarea energetică.

 

Aflat în vizită la Chișinău, vicepremierul rus Dimitri Rogozin a pus problema în termeni extrem de duri: „Nu uitați că vine iarna. Sper că nu veți îngheța“, a spus el după o întâlnire cu ministrul moldovean al Economiei, Valeriu Lazăr. Politica frigului și a fricii poate să dea excelente rezultate electorale, în viziunea Moscovei. Problema este că timpul joacă, deocamdată, în favoarea Rusiei. Alegătorul moldovean nu va avea timp să simtă beneficiile noii conducte de gaz dinspre România. Construcția va dura circa un an și jumătate, asta dacă nu intervin probleme suplimentare, așa cum se întâmplă de obicei cu lucrările publice românești.

 

Bătălia va fi dificilă și alegătorii moldoveni, care vor decide soarta țării, așa cum au căzut de acord miniștrii de Externe rus și român, au nevoie și de ceva concret din partea Uniunii Europene. Cum ar fi, de pildă, în chestiunea vizelor.