Ma bucur si sunt trist. Ma bucur pentru ca a sosit momentul sa inceapa sa se aseze lucrurile si in Romania, astfel incit tara noastra sa inceapa sa semene tot mai mult cu o tara cu adevarat europeana, cu o tara in care cuvintul dat e mai presus decit un contract semnat si stampilat si unde “coloana vertebrala" a majoritatii e mult mai dreapta decit la noi.
Ma bucur ca, poate, acum vor incepe sa se trezeasca din somnul cel frumos si super-platit toti cei care pina ieri se credeau niste “valori incontestabile” fara de care lucrurile intr-o firma sau chiar in societatea in care traim nu ar mai fi mers. Erau persoanele de neinlocuit. Sau cel putin asa credeau ei.
Sunt trist pentru ca a trebuit sa vina aceasta criza mondiala pe care nu si-a dorit-o nimeni, ca sa ne coboare cu picioarele pe pamint si sa incepem sa ne uitam in oglinda in fiecare dimineata ca sa vedem ca parca nu mai suntem asa de destepti, de frumosi si de puternici precum eram sau vroiam sa parem.
Panica ce incepe sa-si faca loc tot mai mult in sufletele noastre incepe sa ne dea de gindit - sau macar asa ar trebui.
Sunt trist pentru ca nu ne-am dorit sa ajungem ca cineva sa inceapa sa ne evalueze rezultatele “muncii noastre de zi cu zi" atit de strict ca acum: vinzari, incasari, cheltuieli de deplasare, telefon, pregatire profesionala, perspective in companie, flexibilitatea programului de lucru, atitudine, invoiri, s.a.m.d.
Sunt trist ca astazi locul nostru in companie poate fi luat oricind de unul dintre cei foarte multi, care au inceput sa sune si sa trimita mailuri sau chiar bat la usa societatii solicitind un interviu, dorind sa se angajeze cu orice pret si in orice conditii pentru ca au acasa o familie de intretinut si poate o rata de platit la apartamentul recent cumparat.
Dar poate ca ne-o si meritam.Ca parca prea o luasem razna. In vacante nu mai suportam hoteluri decit de la 4 stele in sus, masinile scumpe sfidau la tot pasul si inca o mai fac ( dar sa vedem pentru cit timp), cluburile si restaurantele erau intesate.
Erau niste “manifestari” pe care intr-un stat european nu si le permiteau decit cei care ori erau descendenti din familii nobile ori aveau afaceri super-profitabile. Si, oricum, nu erau atit de vizibil facute.
Ajunsesem in unele cazuri pina acolo incit un angajat mai istet isi permitea “sa-ti intoarca mina la spate” cerindu-ti lucruri fara de care el nu mai putea ramine in companie. Si citeodata trebuia sa i le oferi pentru ca in acel moment “un altul” mai bun sau macar de nivelul lui era foarte greu sa gasesti.
Dar a venit momentul ca cei puternici sa continue, indiferent ca ma refer la persoana sau la firma, iar cei slabi si cei care s-au mintit singuri sa trebuiasca sa o ia de la capat. Asta doar daca se vor trezi. Daca nu, asa cum si in natura selectia naturala isi are rolul ei, tot asa se va intimpla si in societate.
De fapt, cred ca a sosit momentul adevarului. Si va rog pe cei care ati inteles ceva din ceea ce se intimpla astazi sa incepeti si sa va trageti de mineca prietenii, colegii, parintii sau copiii si sa-i treziti la realitate. Dar, asa cum nu va pot spune cit va dura aceasta criza, nu va pot spune nici cit timp ne-a mai ramas ca sa o facem.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
Newsletter zilnic money.ro
BET, curs valutar, știrea zilei — în 2 minute, înainte de 7:00.
