Mi-au retinut atentia ultimele doua iesiri publice ale guvernatorului. In interviul acordat TVR, Isarescu mi s-a parut nervos, irascibil, nerabdator de a ajusta intrebarile, un pic “pe langa”, ale prezentatoarei televiziunii publice si a transmis mesaje transante, de genul ca, atunci cand este criza de ulei sau de grau pe piata, nu BNR este cel care poate rezolva acest gen de situatie, pentru ca banca centrala “nu produce” ulei, zahar, grau, pentru a reechilibra raportul cerere-oferta. Listez, pe scurt, mesajele guvernatorului, din ultimele doua aparitii publice: spirala preturi-salarii ar putea scapa de sub control, nu va imprumutati in monede exotice, atentie la consumul din zona privata. Nu sunt singurele avertismente.
Se vede, cumva, un strigat disperat al Bancii Nationale, ca nu poate repara derapajele venite organic din economie, cu masuri pe piata monetara si valutara. Isarescu vorbeste tot mai de des de controlul strict al cresterilor salariale si despre o calmare a creditarii din partea bancilor comerciale. Momentul atat de asteptat al guvernatorului, care sa lase deoparte limbajul sau de “constructive ambiguity”, s-a consumat. BNR a vorbit si a actionat cu parghiile proprii. Dar este un mare gol pe scena publica. Unde este Guvernul? Care sunt pasii pe care ii va bifa, in aceasta perioada de incertitudine? Are cabinetul Tariceanu o strategie clara de genul iata romani ce vom face pina la vara? Romani, nu putem sa ne permitem sa crestem salariile. Romani, daca vom avea un an nefericit in agricultura, ca in 2007, uite la ce masuri ne-am gandit noi pentru a nu repeta istoria scumpirilor la ulei, grau, pe langa preturile administrate la utilitati. Este nevoie de multa responsabilitate sa faci asta fix intr-un an pur electoral. Deci, mai exact, ar fi necesar sa urmeze un moment al Guvernului, nu?!
