“Cred ca, dupa cum a aratat experienta cu imprumutatorii de ultima instanta din anumite tari, este nevoie de o combinatie de morcov si bat (carrot and stick), adica stimulente si coercitie. In acest context, morcovul inseamna, practic, includerea printre conditiile de acces la resursele FMI a existentei unor linii de credit care sa ajunga in sectorul privat, ca acelea din Argentina si Mexic, dar si adeziunea la standardele internationale de transparenta si supraveghere. Acest lucru insa nu este in masura sa rezolve singur problema. Investitorii straini si-ar putea balansa (hedge) expunerile in timp de criza, aducand nivelul de finantare al tarii debitoare la nivelul initial. Nici supravegherea buna nu poate elimina complet riscul de instabilitate. Aici intervine batul. Investitorii trebuie confruntati cu o amenintare credibila, cum ca vor fi obligati sa plateasca pentru optiunile lor de alocare pe pietele straine, atunci cand se va dovedi ca ele au fost rau-calculate. De vreme ce un regim international coerent al falimentului iese din discutie in viitorul previzibil, scopul poate fi atins in oricare din doua maniere: ex-ante, prin reglementare imbunatatita la nivel mondial, pentru a obtine evaluari de risc mai bune din partea creditorilor, sau ex-post, prin introducerea unor clauze de actiune colectiva in contractele de imprumut.”*
Pasajul nu face parte dintre recomandarile de lucru de pe masa negociatorilor FMI cu bancile-mama la Viena, ci dintr-un articol publicat in urma cu aproape zece ani de Curzio Giannini, un oficial al bancii centrale italiene, in buletinul intern al Fondului. Insa abordarea lamureste asupra metodei prin care FMI a reusit sa duca la capat in timp-record ceea ce parea pentru multi o misiune imposibila in contextul crizei mondiale de lichiditati si al principiilor liberei circulatii a capitalului: sa obtina acordul neconditionat al bancilor cu filiale in Romania ca isi vor mentine sau chiar suplimenta liniile de finantare. “Nicio banca nu a fost negativista”, sintetiza saptamana trecuta pentru Business Standard un oficial roman prezent la negocieri. Pe un ton deloc negativ.
Morcovul. Nivelul mare al rezervelor minime obligatorii pentru pasivele in valuta era o problema veche a bancilor, insa devenise o castana fierbinte chiar si in mana BNR. Pasul firesc: eliberarea lichiditatilor in timp de criza. Insa experienta urata a episodului de anul trecut, cand reducerea rezervei pentru lei s-a tradus in export de lichiditate, impunea BNR sa se gandeasca de doua ori.
Solutia: reducerea “extrem de graduala” a rezervei, in asa fel incat procesul sa poata fi stopat de indata ce s-ar fi vazut o scadere a indicatorilor de lichiditate.
Riscul: Chiar daca majoritatea bancilor intentionau, oricum, sa se conformeze, in cazul in care una singura incalca consemnul, urmau sa fie pedepsite toate, plus restul economiei. In timp ce austriecii, principalii finantatori ai sistemului bancar local, si-au declarat in avans angajamentul fata de Romania, grecii, urmatorii plasati, au dat semnale ca ar prefera sa isi retraga banii. Chiar guvernatorul bancii centrale, Georgious Provopoulos, declarase ca este riscant pentru bancile grecesti sa acorde imprumuturi tarilor din Europa de Est precum Romania, Bulgaria, Serbia sau Ucraina.
Nevoia: “actiune colectiva”, teoria etica mentionata mai sus de Curzio Giannini.
Batul. Cu putin inainte de intalnire, bancile au aflat ca li se pregateste a doua venire a unui concept care facuse senzatie inca din zilele de glorie ale creditarii: “stress test-ul”. Insa, de data asta, testati urmau sa fie nu clientii, ci chiar bancherii. Mesajul, repetat si de guvernatorul Mugur Isarescu, a fost discret, dar abrupt. Daca va scade lichiditatea prea mult, s-ar putea sa veniti cu bani de acasa. “Am luat nota de acordul incheiat intre FMI si BNR, in vederea derularii unor analize stress test, bazate pe metodologia FMI pentru estimarea eventualelor pierderi pe care bancile din Romania le-ar putea inregistra in diferite scenarii, pe durata implementarii programului FMI/UE. Sustinem acest exercitiu si suntem de acord sa sprijinim subsidiarele noastre din Romania, pentru a confirma ca situatia financiara solida pe care acestea o inregistreaza in prezent va fi mentinuta pe intreaga perioada caracterizata de turbulente pe pietele internationale si de incetinire a activitatii economice, a demonstra angajamentul nostru pe termen lung fata de dezvoltarea economiei romanesti si a semnala disponibilitatea noastra de a contribui la eforturile comunitatii internationale pentru implementarea unor masuri ample si concertate in vederea contracararii efectelor crizei”, au marturisit bancherii in scrisoarea colectiva in care ordinea semnaturilor pare sa fi fost principalul punct de negociere: Erste Bank, Raiffeisen International, Eurobank EFG, National Bank of Greece, UniCredit, Société Générale, Alpha Bank, Volksbank, Piraeus Bank.
Morala. Fiecare punct de reducere a RMO in valuta pompeaza 300 mil. euro in economie, astfel ca o ajustare masiva, al carei scenariu maximal este scaderea de la 40% la 20% a acestui nivel in termen de un an, ar putea insemna 6 mld. euro la dispozitia bancilor. Ajustata cu factorul de multiplicare a masei monetare, suma s-ar putea dubla. Pentru banci, in conditiile in care apetitul pentru risc le-a scazut concomitent cu apetitul de credite al clientilor clasici, populatie si companii, este nevoie de un debuseu intern nou, iar singurul canal controlabil il reprezinta investitiile publice.
Astfel, mingea a fost pasata in terenul Guvernului, care trebuie sa o joace prompt, prin programe de infrastructura cu derulare rapida. Banca Nationala este insa acoperita si la riscul de neperformanta a politicii fiscale. In cazul in care valuta nu va putea fi absorbita in economie, ea se poate intoarce la pret mic in rezerva BNR. De data aceasta, in rezerva proprie.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
