A cincea moţiune cu care se confruntă premierul Tăriceanu, de la numirea sa în funcţie, este cea în jurul căreia s-au purtat cele mai multe discuţii şi negocieri între partidele parlamentare, dar mai ales în interiorul partidului care a conceput-o, generând controverse între diferitele grupări ale social-democraţilor.
Atât la nivelul PSD, cât şi la nivelul negocierilor cu celelate partide cel mai dezbătut punct a fost cel legat de consecinţele prăbuşirii Cabinetului şi de soluţia post-moţiune. În zilele premergătoare votului, ideea unui Guvern de uniune naţională a fost cea care animat negocierile dintre partide.
PNL susţine că va trece în opoziţie şi nu va vota nicio formulă de guvern, dacă Tăriceanu pleacă de la Palatul Victoria. Nici UDMR sau PC nu cred într-un guvern de uniune naţională, în vreme ce PRM nu va participa la vot. PD şi PLD sunt singurele care vor vota moţiunea de cenzură a social democraţilor.
Pe hârtie cel puţin, social-democraţii, PD şi PLD adună cu 18 voturi mai mult decât opozanţii moţiunii. Din totalul celor 462 de parlamentari, mai mult de jumătate aparţin celor trei partide politice, care sprijină moţiunea. Prezenţa senatorilor şi deputaţilor la moţiunea de cenzură este obligatorie. Cel puţin asta prevede Regulamentul şedinţelor comune ale Parlamentului. Dacă totuşi parlamentarii lipsesc masiv de la dezbatere, astfel încât cvorumul de cel puţin jumătate plus unu nu este întrunit, şedinţa e suspendată şi reprogramată.
