Bunul meu simþ imi spune cã ceva nu este in regulã cu acest numãr, mai ales dacã mã gandesc cã este practic imposibil sã gãsesti o persoanã pentru menaj cu salariu sub 800 de lei, si asta net. Adicã dublu faþã de salariul minim. In plus, in multe alte domenii este un deficit acut de forþã de muncã, ceea ce inseamnã salarii mai mari.
Cu ceva timp in urmã am scris despre faptul cã o treime din PIB este generata de munca la negru. Eu, unul, cred cã salariul minim pe economie este mai degrabã o cifrã care indicã minimul acceptabil pentru autoritãþi, pentru baza de calcul a contribuþiilor sociale. Adicã un paravan care face diferenþa dintre munca la negru si munca la gri... Ce inþeleg eu prin munca la gri? Simplu: in contract se trece salariul minim pe economie - ca sã se poatã face faþã unor eventuale controale, restul salariului se dã cash, la negru. Logica spune cã omul va primi in manã acelasi net, chiar dacã va creste salariul minim: “oficial”, ceva mai mult pe stat, dar un pic mai puþin in plic.
Cum poate oare o astfel de crestere sã creeze presiuni inflaþioniste sau asupra bugetului? Chiar si dacã bunul meu simþ imi joacã feste, 40 de lei in plus inseamnã in realitate cam 30 de lei net. Inmulþim cu jumãtate de milion si incã o data cu 12 si obþinem cam 180 milioane de lei, adicã in jur de 50 milioane de euro. Cat sã fie consumul la nivel naþional? Probabil de o mie de ori mai mult, deci chiar si asa, cresterea este neglijabilã. Dimpotrivã, dacã ne uitãm la impactul asupra bugetului contribuþiilor sociale, acesta nu mai este chiar neglijabil, pentru cã, la 10% din contribuabili, baza de calcul a contribuþiilor va fi cu 8% mai mare. ªi atunci, de ce s-au adus astfel de argumente impotriva cresterii salariului minim? Sincer, eu unul nu pricep...
