Toate ţările europene sunt afectate de problema muncii la negru, dar în proporţie diferită. Lista este deschisă de statele din sudul şi estul Europei. Construcţiile şi serviciile de menaj sunt domeniile în care acest fenomen se manifestă cu precădere, afirmă Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional al IMM-urilor din România. "Munca la negru este răspândită în cadrul a patru mari categorii, în cadrul studenţilor, liber profesionştilor, şomerilor şi în rândul imigranţilor", spune Nicolescu.

Nivelul ridicat al taxelor şi lipsa de informare îi determină pe angajatori să ignore consecinţele muncii la negru. "Principala cauză a muncii la negru nu o reprezintă necesitatea ci o reprezintă taxele şi presiunile administrative. De aceea oamenii muncesc la negru, pentru a evita taxele administrative, pentru a fi protejaţi de birocraţie", a mai spus Nicolescu.

Munca la negru are efecte pe termen lung în ceea ce priveşte concurenţa loială între inteprinderi. Printre metodele de combatere a acestui fenomen se numără reducerea fiscalităţii, reglementarea angajărilor temporare şi acordarea de stimulente pentru crearea de noi locuri de muncă.