2018 este anul în care vom celebra Centenarul Unirii şi se va pune în dezbatere publică proiectul de ţară al preşedintelui Klaus Iohannis. De ce este acest proiect important şi cum ar trebui el să arate prin prisma „Psihologiei poporului român” ne-a spus Daniel David, psiholog din Cluj care face parte din Comisia prezidenţială pentru proiectul de ţară şi este autorul monografiei „Psihologia poporului român”, care a împlinit doi ani de la publicare.  
„Adevărul“: Vom sărbători în curând Centenarul Unirii, dar astăzi se vorbeşte despre o societate extrem de dezbinată. Ce se întâmplă?  
Daniel David: Eu cred că România are nevoie de proiect de ţară! Ştiu că asta sună „pompos”. Statele Unite sau alte ţări vestice nu au acum un proiect de ţară asumat aşa explicit şi o duc bine. Nu au acum, dar multe din ţările vestice au avut în momentele cheie angajamente istorice programatice. Iar pentru noi acesta este un moment cheie, pentru că noi am aderat la lumea vestică, dar nu putem şi/sau refuzăm să ne integrăm în ea. În plus, lumea vestică se clatină – se va stabiliza, dar acum nu are doar grija noastră, ci şi a ei -, iar dacă nu ne e clar ce vrem să facem în mod programatic în contextul atâtor impredictibilităţi, o să fim la risc ca ţară. Un proiect de ţară ar putea să ne unească, de aceea eu m-am implicat şi în proiectul Academiei Române, şi în proiectul preşedintelui Iohannis (acolo am acceptat să mă propună USR-ul, deşi nu sunt membru în partid şi nu am fost membru în nici un partid de-a lungul timpului - au crezut că este bine ca elemente din Psihologia românilor să se exprime în proiectul de ţară).  

„Sunt mai multe asemănări psihoculturale majore între ardeleni, munteni şi moldoveni decât diferenţe”

  Cum ar trebui să arate România integrată în lumea Vestică?   După mine, România modernă ar trebui să fie o Românie bazată pe încredere, pe cooperare, pe toleranţă, în care inteligenţa şi creativitatea individului autonom să fie valorizate prin recompense, într-o societate democratică (cu puterea socială distribuită în zone diferite, astfel încât nimeni să nu poată să devină „stăpân”), care nu se teme de viitor/schimbări, ci le vede ca oportunităţi. Asta mai ales în condiţiile în care, aşa cum am spus în monografie, lucrurile care ne unesc psihocultural sunt mai multe decât cele care ne despart; spre exemplu, sunt mai multe asemănări psihoculturale majore între ardeleni, munteni şi moldoveni decât diferenţe. Mai mult, şi maghiarii din România, dincolo de elemente psihoculturale comune cu maghiarii din Ungaria, au multe elemente psihoculturale comune cu românii. Putem găsi toţi ceea ce ne uneşte şi să construim pe asta, fără a anula diferenţele la care ţinem. Deci toţi am putea să ne găsim locul într-o ţară modernă în care suntem bine articulaţi unii cu ceilalţi, avem o arhitectură comună, dar în arhitectura comună fiecare îşi poate exprima particularităţile. Noi, dacă nu suntem atenţi la ce se întâmplă, mergem acum pe o Românie care are un discurs tot mai anti-occidental, tot mai intolerantă, tot mai fobică la străini şi mai dezbinată.   mai multe, pe adevarul.ro