Increderea americanilor in presedintele lor este la cote minime, cam tot acolo unde se afla si speranta lor de revenire a cresterii economice. Dar, in ciuda sentimentului pesimist privind economia tarii, Bush jr si-a jucat rolul de optimist sef al Americii si inca mai incearca, in ultimul sau an de mandat, sa recapete legitimitatea pierduta in fata conationalilor sai.
Citind alocutiunea de ieri a presedintelui Bush, s-ar putea spune ca nu numai traditia discursului privind Starea Natiunii este veche de 200 de ani in Statele Unite, dar chiar si tonalitatea optimist - debordanta a acestuia pare a fi inscrisa in Constitutia americana. “No matter what, our enemies will be defeated!” Orice ar fi, dusmanii vor fi invinsi, indiferent ca e vorba de Al Qaeda sau de criza ipotecara. America, si doar America, pare sa aiba resursele de convingere necesare pentru a invinge orice dusman.
Dar ceea ce poate parea o naivitate sau o dovada de credulitate pentru europeni, surprinzator, starea natiunii americane are acest capital de incredere in administratia lor, de care multe alte culturi politice duc lipsa. Este vorba de un capital social de incredere in institutiile pe care singuri si le-au creat si pe care nu obosesc sa le gireze cu increderea lor. Fara acest capital de incredere, performanta institutionala devine tot mai dificila.
Prin urmare, parca merita sa te intrebi daca, pana la urma, optimismul de serviciu de la Casa Alba nu va avea castig de cauza si de data aceasta, in buna traditie de 200 de ani, “no matter what!”. Nu e Bush jr care indeamna la optimism. Este presedintele lor, care le promite ca, in ciuda incertitudinilor de moment, economia si natiunea lor vor trece peste aceste dificultati. Cat despre Bush jr, ar fi bine sa fie primul care sa creada in propriile incurajari, pentru ca este ultima sansa de a-si recastiga pe ultima suta de metri, legitimitatea pierduta in ultimii ani de mandat.
