„Cred că sunt mai multe explicații. O primă explicație este o inabilitate a PNL-ului în acel moment de a-și alege un candidat potrivit pentru Primăria Capitalei. Apoi a fost apariția USB-ului în jurul persoanei mele... Dacă ne uităm azi în urmă, la 2016, pare că am fost toți tâmpiți: n-am reușit să ajungem la un acord astfel încât să avem un candidat unic al opoziției, ca să batem PSD. Cred că riscul nu era văzut. Veneam cumva după o guvernare tehnocrată în care nu fuseseră văzute prea multe derapaje și părea că România a intrat într-o normalitate și lucrurile cumva se vor aranja de la sine”, a explicat Nicușor Dan.
„E foarte ușor să spui azi, în 2020, că oamenii care au negociat atunci au fost niște tâmpiți. De fapt, n-a fost așa. A fost o așteptare a unui partid cum era PNL-ul, partid istoric, clasic, care voia o alianță firească cu un partid nou și pe de altă parte, era acest partid, USB-ul de atunci, care avea în spate un public cu așteptări aproape radicale de schimbare a întregii clase politice. Acest public radical punea presiune pe acest partid nou și-i spunea: Nu faceți o alianță cu PNL, aveți răbdare 10 ani până o să avem majoritatea! Aceste publicuri, care ar fi trebuit să coopereze și să facă o alianță ca să bată PSD, aveau aspirații divergente la acel moment. Părea că avem timp 10 ani, pentru unii dintre ei, să construim o alternativă la realitatea politică”, a arătat Nicușor Dan.
